Look UP in the sky: it’s a bird, it’s a plane… it’s a house
Primul film de animaţie 3D de la Pixar, pentru copii de la 8 la 80 de ani, cum se zice pe la televiziuni. Cateodată simt nevoia sa râd cu sinceritate, nu de la vreo glumă intelectualizată, pe care o treci mai ‘nainte prin filtrul raţiunii şi abia apoi râzi. Am mers aşadar la UP, o poveste despre vise, copilărie, fericire, aventuri, iubire şi toate cele care vin din natura umană şi sunt gratis.
Iniţial un băiat şi o fetiţă se întâlnesc şi visează să ajungă în America de Sud, pe urmele unui explorator celebru al vremii, Charles Muntz. “South America… it’s a place just like America! Only South!” îi spune Ellie lui Carl, arătându-i jurnalul ei super extra mega giga secret de călătorii. Copiii cresc împreună, visând la Paradise Falls, un fel de Mecca-Sfânt Graal al imaginaţiei lor, doar că… nu atât de complicat. Se căsătoresc, muncesc împreună la o căsuţă, îşi doresc copii, dar nu pot să-i aibă, dar sunt fericiţi împreună, până la adânci bătrâneţe, când ea se îmbolnăveşte şi moare. Lasă în urmă un bătrân ursuz, o căsuţă încărcată de amintiri şi un vis neîmplinit (sau de împlinit): Paradise Falls, imortalizat într-o carte poştală pe care bătrânul Carl o păstrează cu sfinţenie. Somat să plece din casa lor, care urma să fie dărâmată de nişte corporatişti în costume negre, luat pe sus la azilul de bătrâni, Carl urmează ultimul îndemn al soţiei sale: go find adventure!
