Personalităţi marcante în juriile Anim’est 2010
Filmele selecţionate în competiţiile de lungmetraj şi scurtmetraj internaţional, film studenţesc, film românesc şi film balcanic – Balkanimation vor fi judecate anul acesta de două jurii alcătuite din personalităţi de prestigiu ale filmului european, invitate la Bucureşti special pentru a hotărî destinatarii premiilor celei de-a cincea ediţii a celui mai important festival de film de animaţie din România – anim’est, care va avea loc în perioada 8-17 octombrie 2010 la Bucureşti.
Criticul de film român Mihai Chirilov – directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) şi curatorul Festivalului de Film Românesc de la New York; italianul Simone Massi – regizorul filmului Memories of Dogs, câştigător al Premiului pentru Cel mai bun scurtmetraj la ediţia din 2007 a anim’est; Phil Mulloy – unul dintre cei mai de succes regizori britanici de animaţie independentă ai ultimelor decenii; portugheza Regina Pessoa – cea care a consacrat o tehnică de animaţie cu totul specială, răsplătită cu numeroase premii pentru filmele sale prezentate în festivalurile importante din întreaga lume; şi olandezul Erik van Schaaik, regizorul Fantomei de la cinema, scurtmetrajul premiat cu Trofeul anim’est în 2009, vor alege câştigătorii premiilor pentru Cel mai bun scurtmetraj, Cel mai bun lungmetraj, precum şi pe cel al Trofeului anim’est, oferit unui film din secţiunea Scurtmetraj internaţional.
Porţi deschise la UNATC
Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti invită publicul, de azi până duminică, la evenimentul „Uşi deschise 2010“.
Studenţii şi profesorii vor dezvălui modul în care se nasc lucrurile frumoase într-o universitate de acest gen. Au fost pregătite exerciţii de creaţie în actorie, regie, păpuşi-marionete şi coregrafie, expoziţii de scenografie, colocvii de teatrologie, proiecţii de filme. Deschiderea va avea loc azi, ora 10.00, la sala „Ileana Berlogea“. Tot azi, de la ora 19.00, va avea loc proiecţia filmului „Eu când vreau să fluier, fluier“, la care participă protagoniştii şi regizorul Florin Şerban. Mâine, la ora 12.00, este programat spectacolul coupé „Cântăreaţa cheală & Lecţia“, regizat de Victor Ioan Frunză la Teatrul de Comedie din Bucureşti. (via AZI.ro)
Dumitru Carabăţ va fi distins cu Premiul Gopo pentru Întreaga Activitate
Mai puţin de şapte zile au mai rămas până la startul celei de-a patra ediţii a Galei Premiilor Gopo, găzduite de Palatul Parlamentului – Sala Unirii, luni, 29 martie 2010. Scenaristul, profesorul şi teoreticianul Dumitru Carabăţ este răsplătit cu Premiul pentru Întreaga Activitate la această ediţie, ca o recunoaştere a impresionantei sale cariere în spatele marelui ecran şi la catedră, dar şi a bibliografiei sale unice în România.
ZI-NE : o poveste bazată pe fapte ireale
Articolul a fost scris de Miruna Vasilescu şi trimis spre publicare Ginger Group.
Zi-Ne s-a format în urma mai multor încercări de-a schimba lumea.
La început eram într-un club şi n-auzeam mai nimic din cauza muzicii, dar Matei (care pe-atunci credea că mă cheamă Monica) sugera să facem un ziar al şcolii, underground, puternic, deştept şi amuzant. Gesticula mult şi mă entuziasma treptat. M-am gândit că trecuseră ceva ani de şcoală pe lângă mine şi că nici măcar n-aveam destui prieteni acolo. Şi că sufeream de blazare. În fine. Noaptea a trecut. Au trecut şi nişte luni şi-ntre timp am discutat problema cu Beti. Beti a avut şi ea o revelaţie. Mi-a zis ceva de un Tudor. Cu Tudor am făcut nişte petreceri în şcoală. De-acolo ne-am mai lipit de câţiva inşi şi a mai trecut vreo lună până să ne vedem cu scop ZI-NE. Titlul a venit de la fanzine sau zine (def.: an amateur-produced magazine written for a subculture of enthusiasts devoted to a particular interest.), combinat cu ideea că revista va fi compusa mai mult de jumate din contribuţii externe, obţinute în urma unui call-for-submissions lunar – lunar ca şi ZI-NE.
Opiniile şi proiectele unui debutant la Berlin
Miercuri, 20 ianuarie a.c., s-a anunţat oficial: Eu când vreau să fluier, fluier, lungmetrajul de debut al lui Florin Şerban, produs de Cătălin şi Daniel Mitulescu (Strada Film), a fost selecţionat în competiţia Festivalului Internaţional de Film de la Berlin (ediţia a 60-a, 11–21 februarie). De la Patul conjugal (1993) de Mircea Daneliuc, nici un alt regizor român nu a mai fost prezent în competiţia Berlinalei, una dintre cele mai importante ale industriei de film mondiale. Mai mult, cercetând arhiva Festivalului, am constatat că este prima dată când un lungmetraj de debut al unui cineast autohton intră în cursa pentru Ursul de Aur. Strada Film a mai produs scurtmetrajul O zi bună de plajă de Bogdan Mustaţă, care a câştigat Ursul de Aur în 2008.
Florin Şerban a studiat Regia de film şi în Bucureşti (la UNATC), şi în New York (la prestigioasa Columbia University). Lungmetrajul său de debut va intra în circuitul cinematografelor din ţară imediat după Berlinală.
Note de CineMAiubit (1)
Anul ăsta am încercat să văd toate scurtmetrajele prezentate la Festivalul Internaţional de Film Studenţesc CineMAiubit (ajuns la ediţia a 13-a [14 – 17 decembrie 2009], deşi site-ul său, probabil din superstiţie, e deocamdată blocat la ediţia a 12-a) şi aproape am reuşit, deşi au fost vreo 200 de filme, dintre care marea majoritate simple exerciţii de şcoală. Îmi propusesem să scriu aici câte un text în fiecare seară a festivalului, însă am descoperit că, după vreo 12 ore petrecute în faţa ecranului, nu prea îmi mai arde să mai stau alte câteva în faţa monitorului. Într-un fel, e mai bine aşa, pentru că acum, la spartul târgului, mi-e mai uşor să trag nişte concluzii ale unei ediţii nici mai norocoase, nici mai ghinioniste decât altele.
"Echo" (Polonia) de Magnus von Horn, câştigătorul Marelui premiu al festivalului
Cea mai bună revistă de cinema. Şi unica…
Cele mai bune lucruri care s-au întâmplat anul acesta criticii de film româneşti sunt, după mine, lansarea colecţiei Cinema a editurii Polirom (cu trei volume până acum) şi apariţia revistei Film Menu (cu două numere deocamdată). Precizez că mă refer la proiecte în derulare (şi cărora le doresc o viaţă cât mai lungă), nu la evenimente singulare, cum ar fi cartea Magdei Mihăilescu despre Truffaut.