Când ai cu ce, ai avea şi cu cine, dar n-ai unde
(Bancul zicea că asta ar fi situaţia când eşti tânăr. Oare noi, ca societate, cât de tineri suntem?)
E criză, normal. De unde bani pentru orice, darmite pentru concerte. Treburi triviale, la urma urmei. Şi printr-un delicios lanţ cauzal, tocmai acum suntem bombardaţi de concerte mari, eventual cu trupe care s-au reunit după muuulţi ani de inactivitate. Ever wondered why?
Dar nu asta contează, important e că vin! Iar noi ar trebui să avem unde-i primi. Noi, în schimb, chiar zilele astea punem cruce unei arene de concerte – o pierdere inestimabilă pentru un Bucureşti în care locurile de acest fel se pot număra pe degetele de la o mână.
Pentru că mai există şi altfel de ştiri
Altădată v-am arătat că vinovaţii au parte şi de pedepse, oricât de mici ar fi ele. Acum, în jungla de ştiri sportive, mi-ar plăcea să vă arăt şi altceva. Nu există doar Mutu pe pământ, nu ne interesează ce zice omul simplu Copos, nici măcar cum se hăhăie Becali. Există români care fac performanţă şi nimeni nu ştie nimic despre ei. Printre aceştia, trei juniori impresionează. Oricât de neimportant ar părea, ceea ce au reuşit să facă este cu adevărat de admirat, sporturile în care au obţinut performanţe fiind deosebit de greu de practicat. Trebuie să te ridici la un nivel fizic şi psihic care pentru noi, oamenii de oraş, ar fi aproape imposibil de atins.