Vlaicu Golcea. O excursie muzicală. Partea a doua
După ce am postat săptămâna trecută prima parte a călătoriei muzicale alături de Vlaicu Golcea, e timpul să mergem către luminița de la capătul tunelului. Trecând prin ultimul proiect Aievea și ajungînd până la situația muzicianului român din ziua de azi, Vlaicu povestește cam așa:
Vlaicu live set up – Franța, 2008
Pentru că mai există şi altfel de ştiri
Altădată v-am arătat că vinovaţii au parte şi de pedepse, oricât de mici ar fi ele. Acum, în jungla de ştiri sportive, mi-ar plăcea să vă arăt şi altceva. Nu există doar Mutu pe pământ, nu ne interesează ce zice omul simplu Copos, nici măcar cum se hăhăie Becali. Există români care fac performanţă şi nimeni nu ştie nimic despre ei. Printre aceştia, trei juniori impresionează. Oricât de neimportant ar părea, ceea ce au reuşit să facă este cu adevărat de admirat, sporturile în care au obţinut performanţe fiind deosebit de greu de practicat. Trebuie să te ridici la un nivel fizic şi psihic care pentru noi, oamenii de oraş, ar fi aproape imposibil de atins.
La etajul 10 lângă cer
Noi căutăm nefericirea autentică, născută din experienţe reale! Şi o transmitem live. Pentru că putem. Pentru că ne permitem. Suflete care să se deschidă în faţa camerei se găsesc, iar de bani nu ducem lipsă. Pentru că e ultimul lucru care mai poate ţine ochiul lipit de ecran. Ecran? Care ecran? Vorbim despre o piesă de teatru!
De la stânga la dreapta: Doris Ciortan, Anda Saltelechi şi Simona Năstase (foto: Adriana Crăciunescu)
I found Grim
Trupă găsită de Florin Sia.
Ninge iar
Plin de frustrare am vrut să scriu de ieri despre ce înseamnă ninsoare în oraşele României, despre lipsa de interes a majorităţii edililor pentru urbe; am vrut să scriu mai ales despre lipsa acută de simţ civic a majorităţii românilor atunci când vine vorba de a da zăpada din faţa propriului trotuar. Dar de unde să încep?
Stors de vlagă şi lipsit de susţinerea providenţială a alter ego-ului meu am renunţat, mulţumindu-mă, doar, să vă arăt o caricatură trimisă de Octav (smocking cool cat) – Ninge iar. Balcanici până în măduva oaselor am zis să facem, încă o dată, haz de necazul nostru.
Zambiti (tâmp) vă rog!
Articolul a fost scris de Bogdan Iancu şi trimis spre publicare Ginger Group.
Candidatul MG scârţâie cu paşi siguri pietrisul din muzeul etnografic de la Goleşti. Asta ca să fim siguri că răscoala la care cheamă îşi are rădăcinile într-un rural din poeziile lui Coşbuc sau Goga şi nu în porcăriile che-guevariste de sorginte Titulescu-Ponta.
Cu Jidvei înainte, marş!
Masa de seară în deplasare cu munca presupune relaxare şi satisfacerea unei nevoi fireşti, eventual cu o pulpă de pui la grătar, dar nu e aşa. Pentru că, de cele mai multe ori, masa de seară e în continuare muncă prin întreţinerea musafirului.
Eu şi doi danezi la o crîşmă din Satu Mare, singurii clienţi într-un beci ornat cu cepe şi usturoi, mileuri maramureşene şi două plasme imense. Una pe Realitatea TV, cealaltă pe ceva Discovery. Ne aşezăm stingheri la una din mesele de pe margine, de fapt nişte bănci pe sistem crîşmă americană de steak şi cartofi.