Între planurile existenţei se găseşte muzică
Povestea spune că pe la mijlocul anilor ‘90 un tânăr american, Toby Driver, punea împreună cu nişte colegi de facultate bazele unei trupe cum nu se mai văzuse niciodată – maudlin of the Well . Compozitor prolific, orientat înspre sonorităţi progresive şi psihedelice, Driver a fost foarte mult influenţat de ideile jazzman-ului Yusef Lateef, care i-a fost profesor la Hampshire College (facultatea de arte din Amherst, Massachusetts pe care Driver a frecventat-o vreme de patru ani). Lateef promova conceptul de „muzică autofiziopsihică”, practic o muzică eliberată de convenţiile compoziţiei clasice, trăgându-şi sevele mai degrabă din trăirile interioare şi experienţele fiecărui compozitor în parte. Tinerilor studenţi, deja pasionaţi de subiecte ezoterice precum proiecţia astrală sau dimensiunile paralele, nu le-a mai luat mult până să vină cu un concept compoziţional cu totul nou pentru formaţia lor proaspăt alcătuită.
poză de tinereţe, circa 2000; Toby e tipul cu tricou Metallica
Indie
Spoon, Transference, Merge Records, 2010
13 ani. Atât a durat până când Spoon să iasă din cvasianonimat. Când să se bucure şi ei niţel, ce să vezi? Genul lor de muzică e mort, gata, pa! Indie, cică, e o frază de dânşii inventată – când semnezi contracte cu majors şi nu mai înregistrezi albume la mama acasă se cheamă că ţi-ai vândut sufletul. Am moştenit „dezbaterea” asta de la primul val punk şi, nu ştiu prin ce mecanism, s-a lipit. Că disputa e mai degrabă una semantică n-are a face: cine să-şi mai bată capul să asculte muzica? Din fericire pentru Spoon, au trecut prin prea multe ca să-i ia în serios pe domnii aceia cătrăniţi, „indier than thou”, care îşi imaginează că pun indicatoare pe autostrăzile pop la o băută.
Schimbări la Green Channel
De la 1 februarie 2010 adresabilitatea muzicală a postului Green Channel se lărgeşte devenind mai mult radio decât televiziune, fără sa excludem elementul video. Emisiunile targetate pe anumite genuri muzicale, hip-hop, rock sau electro, au fost suspendate urmând ca eforturile echipei să se orienteze spre crearea unei biblioteci muzicale.
Un nou album Jimi Hendrix, lansat pe 8 martie
Familia lui Jimi Hendrix şi compania Sony Music vor lansa pe 8 martie un album cu piese originale ale celebrului chitarist, ce nu au fost niciodată comercializate, informează Reuters.
Albumul intitulat “Valleys of Neptune” conţine peste o oră de înregistrări din 1969, cu un an înainte ca Jimi Hendrix să moară la Londra, la vârsta de 27 de ani.
“Fratele meu Jimi a înregistrat aceste piese în studioul nostru de acasă”, a declarat Janie Hendrix, preşedinta Experience Hendrix LLC, compania deţinută de familia Hendrix, înfiinţată cu scopul de a proteja moştenirea lăsată de celebrul chitarist, estimată la mai multe zeci de milioane de dolari.
Albumul “Valleys of Neptune” va conţine câteva piese cunoscute de fani, graţie înregistrărilor anterioare, dar şi peste 60 de minute de înregistrări ce vor fi lansate în premieră cu această ocazie.
I found Grim
Trupă găsită de Florin Sia.
Când vulturi zboară…
Articolul a fost scris de Anca Merce şi trimis spre publicare Ginger Group..
Se spune că, atunci când vezi vulturi zburând împreună, e rost de o bătălie. And if they’re crooked, you can expect something really, really bad-ass. Them Crooked Vultures, supergrupul format din trei oameni care au ajutat la formarea unor legende ale muzicii rock, nu e doar o formaţie nouă şi cu palmares nobil. E o legiune de supereroi. Superman meets Batman meets Spiderman. Sau Josh Homme (voce, chitară), cu rădăcini în Kyuss, Wellwater Conspiracy & Queens of The Stone Age, meets John Paul Jones (voce, bass, clape), odraslă Led Zeppelin, meets Dave Grohl (voce, tobe), care are la activ trupe ca Nirvana şi Foo Fighters.
Un fel de alchimie
courtesy of Alexandru Trifan
Vinerea trecută a fost rost de concert. În sfârşit, nu orice fel de concert, ci genul ăla de concert la care-ţi iei bilet cu jumate an înainte. La ăsta nu ne-am luat că nu se putea, dar eu personal mi-aş fi rezervat un loc din ziua în care s-a anunţat. Căci vineri, în clubul Silver Church din Bucureşti, trupa byron (Dan Byron – voce, chitară acustică, flaut, 6fingers – clape, Costin Oprea – chitară electrică, Vlady Săteanu – bass şi Cristi Mateşan – tobe) şi-a lansat cel de-al doilea album de studio, “A Kind of Alchemy”, printr-un concert inedit. Dacă pe blogul personal am făcut deja aşa, o trecere în revistă a ceea ce s-a petrecut acolo, aici am convenit împreună cu dl. Andrei Zamfir, care a fost de asemenea prezent, să încercăm o altă abordare. Eşti pe recepţie, maestre?