Între planurile existenţei se găseşte muzică
Povestea spune că pe la mijlocul anilor ‘90 un tânăr american, Toby Driver, punea împreună cu nişte colegi de facultate bazele unei trupe cum nu se mai văzuse niciodată – maudlin of the Well . Compozitor prolific, orientat înspre sonorităţi progresive şi psihedelice, Driver a fost foarte mult influenţat de ideile jazzman-ului Yusef Lateef, care i-a fost profesor la Hampshire College (facultatea de arte din Amherst, Massachusetts pe care Driver a frecventat-o vreme de patru ani). Lateef promova conceptul de „muzică autofiziopsihică”, practic o muzică eliberată de convenţiile compoziţiei clasice, trăgându-şi sevele mai degrabă din trăirile interioare şi experienţele fiecărui compozitor în parte. Tinerilor studenţi, deja pasionaţi de subiecte ezoterice precum proiecţia astrală sau dimensiunile paralele, nu le-a mai luat mult până să vină cu un concept compoziţional cu totul nou pentru formaţia lor proaspăt alcătuită.
poză de tinereţe, circa 2000; Toby e tipul cu tricou Metallica
Finding good stuff şi care e visul meu
Fiecare găsim câteodată tot felul de artişti de care prindem drag. Unul găseşte un pictor, altul vreun regizor, toţi suntem nebuni în felul nostru. Eu caut, în marea majoritate a cazurilor, muzică bună. Întotdeauna. Astfel, o să încerc să vă mai povestesc din când în când despre diverse rezultate ale căutării, ceva de genul scoru’ şi minutu’.
next stop – byron
O idee bună este una simplă, cu un scop clar şi o implementare cât mai eficientă. Există oameni care dau dovadă oricând de prezenţă de spirit şi de ingeniozitate. Trupa byron a surprins joi seară, un pic mai underground, la staţiile de metrou Piaţa Universităţii şi Piaţa Romană, la orele 18:30, respectiv 18:45.
Limba nsoatra i-o comoara
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de fel cred în noţiuni ca prestigiu, imagine, profesionalism. Poate de asta am, aparent, nişte aşteptări teribil de înalte în unele domenii, deşi mie mi se par doar lucruri de bun simţ, care ar trebui înţelese de la sine.