Aşa e în tenis
Colega mea Dănoaca pune accent pe lipsa de reacţie din opoziţie. Rămâne de văzut dacă moliciunea asta o să ţină la nesfârşit sau poate după liniştea asta o să vină furtuna. Traian Băsescu mai are mulţi aşi în mânecă. Poate că are, de altfel nici nu mă îndoiesc de asta. Întrebarea pe care o pun eu este când vor veni nişte băieţi care ştiu să returneze? Dacă la un moment dat nu mai intră primul serviciu? Dacă prin setul trei atacurile se transformă în greşeli neforţate? Nu e nimeni care să-l poată loba pe Traian Băsescu sau măcar să-l prindă pe picior greşit? Chiar nu avem la noi, în ţărişoara asta, un Del Potro?
Creştina-m-aş şi n-am cui!
Am fost plecată o vreme din ţară şi m-am bucurat. M-am întors şi lucrurile s-au reaşezat în realitatea nu numai televizată, dar şi în cea de zi cu zi, anormală pentru un om ieşit de aici şi dus pe alte meleaguri.
Cînd am plecat începuse deja să mi se facă silă de mămăliga dată în clocot, dar nefiartă bine din politica bucureşteană. Cînd m-am întors, am găsit-o prinsă de ceaun, neagră şi urît mirositoare.
Credeam că una dintre libertăţile individuale e să îţi alegi sau nu religia, credinţa neputînd fi dictată la orele facultative din sistemul nostru educaţional. Credeam, la fel, că a fi o minoritate în România nu înseamnă a nu te bucura de drepturile individuale pe care le are orice cetăţean.