A Sound Relief
Mi-am adus aminte alaltăieri, mulţumită în parte şi colegului Andrei cu al lui super concert Elbow, de una dintre înregistrările mele preferate ale unui concert. Am folosit sintagma asta greoaie pentru că dacă aş fi zis “unul din concertele mele preferate” s-ar fi înţeles, desigur, că am luat parte la el şi l-am trăit pe viu, lucru care din păcate nu se poate spune. Însă m-am uitat la el de atâtea ori încât mi-l amintesc mai bine decât alte concerte la care chiar am fost 
. Funny how this works. De asemenea, funny cum mi-am amintit de el tocmai acum. Ai putea zice că a fost predestinat.
Azi se fac cinci ani de când olandezii de la The Gathering au cântat la Paradiso, în Amsterdam.
byron singing in the rain
Pe 21 mai a avut loc deschiderea terasei Fabrica. Un eveniment interesant, prima dată când se deschide un asemenea tip de locaţie la clubul respectiv. Cu acest prilej de sărbătoare, pe o scenă amplasată afară, a avut loc de la ora 20:00 şi un concert byron.
Mnozil Brass
Vă povesteam cândva despre Ukulele Orchestra of Great Britain.
În ordinea numerelor de pe tricou, după ce am văzut atunci un filmuleţ cu ei, dirijorul mi-a mai arătat o chestie. A fost o surpriză plăcută, mai ales că e greu să se găsească atâţia suflători atât de tehnici, dar care să se descurce şi cu vocea. Aveam să îi văd pe cei de la Mnozil Brass.
Vlaicu Golcea. O excursie muzicală. Prima parte
M-am întâlnit acum ceva timp cu Vlaicu Golcea la o crâşmă din oraşul vechi să dezbatem starea de fapt a muzicii. Ne-am învârtit ce ne-am învârtit pe ce se întâmplă în afara graniţelor, pentru ca, evident, focusul şi oful să cadă tot pe situaţia din România. Discuţia nu a gravitat în jurul ultimului proiect Aievea, despre care puteţi citi mai multe aici, ci am preferat să facem o incursiune în lumea muzicală a lui Vlaicu Golcea.
La discuţie a luat parte şi Uţu Pascu cu mici intervenţii şi completări. Trebuie spus că cei doi erau într-o pauză de la repetiţiile pentru piesa lui Radu Afrim – Câtă Speranţă unde muzica a fost compusă de Vlaicu Golcea, sound design Uţu Pascu.
Cum discuţia noastră a durat mai mult de o oră am ales să o prezint în două părţi (plus că încă mai aştept poze de la Vlaicu care e pe undeva prin Cluj).
Fire in the hole. Hassan Khan
Termen folosit, de cele mai multe ori, de soldaţi atunci când o explozie este iminentă.
Fire in the hole este tilul unor serii de prezentări de artişti arabi contemporani. Am ales acest titlu deoarece trăim într-un secol măcinat continuu de frica arabă. Este drept că această stare se întâlneşte mai puţin în ţările Europei de Est şi Sud Est, şi se accentuează pe măsură ce păşim mai adânc către vestul Europei, atingând evident punctul culminant atunci când depăşim oceanul şi ajungem pe continentul American.
Ei sunt RĂUL pe pământ, ei nu muncesc, ei aruncă bombe, ei sunt terorişti, ei sunt peste tot. Puţini sunt cei care stau şi cercetează fenomenul citind şi documentându-se asupra cauzelor izbucnirii războaielor în care este implicată lumea arabă. Şi chiar mai puţini sunt cei care cercetează cultura arabă.
Poate, cu ocazia altor rânduri, voi găsi resursele necesare să dezbat subiectul. Momentan, îmi propun să vorbesc despre cultura arabă contemporană, să prezint o serie de artişti din diverse arii ale acesteia, aducând astfel omagiul meu unei culturi artistice puternic influenţate de social şi urban.
Primul artist este Hassan Khan.
