Nawlins – ca gâsca pe apă prin viaţă
Câte lucruri inutile cărăm după noi nu ne dăm exact seama până nu ne mutăm. Mi-au trebuit 3 drumuri în august să-mi duc o parte din lucruri dintr-o casă în alta, şi doar o parte, pentru că de restul s-au ocupat ai mei. Cutii de carton pline de nimicuri pe care am scris cu markerul „Karin – De toate”, kilograme de cărţi şi de obiecte fetiş pe care, cele mai multe, nu le-am redeschis până astăzi. Şi uite că în 2010 încă trăiesc fără ele.
Cum zicea un prieten ieri, care detestă să arunce lucruri:„ele nu pot fi nici păstrate, dacă vrei să fii ca gâsca pe apă prin viaţă”.
Un dezastru natural este ca un fel de mutare, mă gândesc. Mai violentă, mai dureroasă, şi căreia ai toate şansele să nu-i supravieţuieşti.
poliţist, rău
Mi-era dor să-l văd pe Nicholas Cage într-un rol mişto, cam aşa cum a fost în Weather Man; să-l văd că e un personaj, nu că se chinuie să facă un personaj, cam ca în Knowing. Regizorul e de vină, aproape de fiecare dată. De data asta, îl aplaud pe Werner Herzog, regizorul filmului The Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans (tradus Păcatele unui poliţist şi se poate vedea la Movieplex). Am auzit că ar fi un fel de remake al unui film de prin nineties; nu l-am văzut, nu ştiu ce să zic despre el. Am auzit şi că Herzog refuză denumirea de remake. Şi pân’ la urmă, în astfel de cazuri, îl cred pe regizor, nu pe comentatori. Sau poate nici nu contează, o viziune nouă asupra unui subiect nu face niciun rău nimănui.