Marea jecmăneală
În fiecare lună primesc o scrisoare. De la ANAF. Mă somează să-mi plătesc dările la stat şi, pentru că nu e suficientă somaţia, îmi adaugă şi un titlu executoriu. M-am obişnuit şi aproape resemnat, deoarece accesele de furie nu fac bine.
Ca să înţelegeţi cum stau lucrurile, eu trebuie să-mi plătesc toate daravalele până în data de 20 ale lunii, pentru luna trecută. Problema e că nu îmi pot obliga clienţii să mă plătească taman cât să am banii pentru stat, la fel cum nu mă pot simţi în faţa ANAF-ului ca în faţa băncii. De la stat nu iau bani şi, poate mai mult decât atât, chiar are să-mi dea.
Ce se întâmplă dacă nu plătesc taxele până în 20? Pe 25 se emite scrisorica de care am pomenit, în care mi se spune că am 15 zile să. Dacă nu, mi se blochează conturile în bancă şi asta e, descurcă-te, fraiere! Statul are prioritate la luat bani şi la executat firme, că de ce să creăm facilităţi pentru tâmpiţii care au rezistat anul trecut?
I found no government
Primul tur al alegerilor a trecut. Vine următorul şi patimile dau năvală iar. Ceva mai temperate, pentru că părerea aproape unanimă e că iar sîntem puşi în faţa a două rele, dintre care va trebui să alegem răuleţul.
Am votat Crin Antonescu şi am sperat pînă în ultimul moment că va reuşi să treacă de primul tur. Am fost naivă, dar exuberanţa şi împătimirea celor cu care am petrecut aproape 4 ore la coadă la vot mi-a dat speranţe. Nu am mai văzut o astfel de îndîrjire demult şi măcar pentru atît sînt bucuroasă. Că un om politic a reuşit să mă facă să sper, chiar şi în jumătăţi de măsură. De ceilalţi doi rămaşi mă tem.
3 în 1, că sîntem mai şmecheri!
Nu că nu ne-ar fi ajuns criza la promoţie, românul a mai inventat o panică. Pachetul 3 în 1 merge perfect, 2 crize plus o gripă, cu alegeri on top.
Nu prea sîntem noi în stare să le luăm pe rînd şi să le dăm cu capul de pereţi, că suntem descurcăreţi şi poate împuşcăm trei iepuri deodată.
.
Nici nu ne-am trezit bine în criza economică anul trecut, că am intrat direct în alegeri parlamentare şi apoi a început vaietul. Cînd a dat lumea să simtă pe pielea ei că nu mai are job şi că trebuie să dea înapoi maşina la firma de leasing, tot eram cu gura pe ei, pe mama lor de politicieni, că pe cine să dăm vina că am luat credit pînă şi pentru un amărît de celular?