De ce nu mai sunt copii în Neverland
Chiar şi la 28 de ani mai am flash-uri cu momente în care mama mă ţinea pe genunchi şi îmi citea poveşti şi basme. De la Scufiţa Roşie la Peter Pan şi de la Harap Alb la Epopeea lui Ghilgameş. Cu lumina stinsă în cameră, şi doar o rază de lumină venind de pe hol, mama mă adormea. În timp ce Peter Pan intra în cameră pe furiş, lovindu-se de pat şi împiedicându-se de diversele jucării eu păşeam, încet şi fascinat, către lumea basmelor.
