Note de CineMAiubit (3)
Ce-am mai iubit la CineMAiubit, dar… degeaba.
"Piscine, Germania" de Emi Vasiliu
Cu Piscine, Germania, Emi Vasiliu se plasează într-o zonă a (tragi)comicului absurd (Tati – Iosseliani, Jarmusch – Kaurismäki sau Roy Andersson şi alţii…), din păcate mult prea puţin exploatată la noi. Când, în 2007, Andreea Păduraru venea cu Bricostory, scurtmetraj care se revendica de la acelaşi filon, lumea n-a prea înţeles ce voia ea să zică, aşa că filmul a fost pe nedrept ignorat. Aşa s-a întâmplat şi cu Piscine, Germania la CineMAiubit. Dacă în prima parte regizorului-scenarist îi scapă câteva tuşe prea groase (bătrâneii convinşi să vină la o conferinţă care nu-i interesează defel şi din care nu înţeleg nimic), filmul te prinde treptat în plasă, iar ultimele două secvenţe (cu bicicleta şi expoziţia pentru mirese) sunt demenţiale.
Note de CineMAiubit (2)
Premiul de regie “Cristian Nemescu” a fost obţinut de Ivana Mladenovic pentru Afterparty. Aveam însă aşteptări mai mari de la această regizoare, care a demonstrat în filmele sale anterioare că are suficient potenţial pentru a se impune. Scurtmetrajul ei (de ficţiune) anterior, Pizza Love, era mult mai ambiţios şi mai spectaculos. De această dată, ea s-a conformat trend-ului realist, optând pentru o poveste relativ simplă. Ivana Mladenovic a lucrat bine cu actorii (Cristina Casian, Tudor Aaron Istodor şi Andrei Runcanu), care construiesc nişte personaje veridice, însă nu s-a aventurat dincolo de “felia de viaţă” prezentată. Dialogurile sunt foarte bine scrise, iar jocul subtil la graniţa dintre adevăr şi minciună constituie un alt punct forte al filmului.
Cristina Casian în "Afterparty" de Ivana Mladenovic – Premiul de regie "Cristian Nemescu"
Note de CineMAiubit (1)
Anul ăsta am încercat să văd toate scurtmetrajele prezentate la Festivalul Internaţional de Film Studenţesc CineMAiubit (ajuns la ediţia a 13-a [14 – 17 decembrie 2009], deşi site-ul său, probabil din superstiţie, e deocamdată blocat la ediţia a 12-a) şi aproape am reuşit, deşi au fost vreo 200 de filme, dintre care marea majoritate simple exerciţii de şcoală. Îmi propusesem să scriu aici câte un text în fiecare seară a festivalului, însă am descoperit că, după vreo 12 ore petrecute în faţa ecranului, nu prea îmi mai arde să mai stau alte câteva în faţa monitorului. Într-un fel, e mai bine aşa, pentru că acum, la spartul târgului, mi-e mai uşor să trag nişte concluzii ale unei ediţii nici mai norocoase, nici mai ghinioniste decât altele.
"Echo" (Polonia) de Magnus von Horn, câştigătorul Marelui premiu al festivalului