“I am nothing in life, but everything on the screen”
Venit la Berlinală, n-am putut ocoli Muzeul Filmului, aflat la câţiva paşi de principalele săli ale Festivalului. Norocul meu, pentru că aici am dat peste o expoziţie superbă, graţie căreia am redescoperit una dintre cele mai fascinante actriţe ale primului secol de cinema. Mi-e foarte greu să scriu despre această personalitate copleşitoare, însă mi-e şi mai greu să mă înfrânez, aşa că sper doar să nu vă plictisească acest mozaic-omagiu…
O fi vreo şmecherie!

Îl aflăm pe Gabor Lali.
Ţigan căldărar, tinichigiu şi fierar.
foto undeground
N-am poză la post-ul ăsta, dar mergeți în pasaj la Universitate să vedeți poze. Diseară, la 6.30 pm, vernisaj al unei expoziții de fotografie care și-a propus să trezească conștiința femeilor. Fotografiile sînt realizate de Alisa Tarniciu și sînt frînturi din viața Monei, o femeie bolnavă de cancer la sîn. Mda, nu e un subiect pe care să vrei să-l vezi pe pereți, dar în fotografiile Alisei n-o să vezi cancer, boală, mizerii. O să vezi o femeie care își trăiește viața normal.
Latura socială a proiectului, spune Alisa, e să atenționeze femeile că pentru a preveni boala asta, e nevoie doar de un control medical periodic.
Expoziția ține o săptămînă, începînd de pe 15 octombrie.


