Cinemaul revelat în carte
Nu ştiu prea bine cine sunt the big guys care scriu Istoria, dar de un lucru sunt sigur: dacă printre ei s-ar număra şi Quentin Tarantino, lumea asta ar fi mult mai fun!
Nu pot să nu mă înclin în faţa curajului Editurii ART, care a început recent să publice, pe de o parte, scenarii cinematografice şi, pe de altă parte, romane grafice. Asta în condiţiile în care marea majoritate a jucătorilor de pe piaţa editorială autohtonă în cel mai bun caz bat pasul pe loc, în aşteptarea unor himerice vremuri mai bune.
Deocamdată, să vorbim despre primul domeniu amintit. Ce este un scenariu cinematografic? Un fel de “schelet al nuvelei filmului”, cum scrie criticul Cristi(an) Mărculescu în prefaţa cărţii cu pricina, dar nicidecum “un roman bazat pe un film”, care reprezintă, în opinia sa, “un act noncultural de merchandising” sau “o lectură obligatorie pentru fanii filmului şi maculatură pentru restul populaţiei alfabetizate”. Şi nu pot să nu-i dau dreptate, atâta timp cât pe rafturile bibliotecii mele încă mai adună praful câteva “novelizări” de duzină după serii SF celebre, de care eram foarte mândru prin adolescenţă…
Deşi în Vest scenariile unor filme mari se vând ca pâinea caldă (ce-i drept, şi pentru că acolo numărul de aspiranţi la statutul de scenarişti este mult mai mare decât aici, unde această “breaslă” încă este confundată cu cea a… scenografilor), editurile noastre – exceptând oferta online – nu s-au aventurat până acum să publice decât, ocazional, proze ecranizate sau “scenariile literare” ale unor regizori locali cunoscuţi (dar care habar n-au să scrie scenarii…). Editura ART deschide drumul cu Quentin Tarantino (regizor care în ultimele decenii a dus cool-ul cinematografic la apogeu), însă nu cu scenariile unor filme clasice precum Reservoir Dogs sau Pulp Fiction, care de peste 15 ani sunt bestselleruri (nu doar) în spaţiul anglo-saxon, ci cu ultimul draft (datat de autor în 2 iulie 2008) al celui mai recent op tarantinean, Inglourious Basterds (2009). Un film care până în februarie a.c. (când a apărut volumul la noi) acumulase 54 de nominalizări şi 56 de premii (printre care unul la Cannes, un Glob de Aur, un Oscar şi un BAFTA) – nu le-am numărat eu, ci redactorii editurii…
cum descoperi scriitori & o pasiune irepetabilă
Cu toată criza asta, se publică destule cărţi. Urmăresc fenomenul. Nu inventariez, dar mai intru în câte o librărie, mai vizitez un site de editură şi văd. Mă interesează să aflu şi ce autori români noi apar sau ce au mai publicat cei pe care i-am citit o dată. Pentru că mie încă mi se pare că literatura română actuală, proza în special, e încă firavă (în ascensiune, dar firavă încă), de fiecare dată când văd un debut, mă apropii cu teamă de el. Nu vreau să văd că nu a meritat copacii tăiaţi.