Din campanii adunate
M-au lăsat puterile şi mi-am promis cu cîteva zile în urmă că nu mai vreau să ştiu ce se întîmplă cu alegerile. Cu politica, cu politicienii în general. Am rezistat juma’ de zi, şi asta pentru că nu aveam un radio sau un televizor în preajmă.
Nu ştiu dacă e dependenţă, curiozitate, sau sentimentul de implicare. Probabil că toate, în cantităţi mici. Şi satisfacerea nevoii de băgat în seamă cu orice preţ, care nu e tocmai cuşer, dar altminteri nu-mi pot exprima opiniile, right?
În orice caz, ce se întîmplă de săptămîna trecută încoace nu face decît să-mi sporească sila. Ambele tabere aruncă cu moloz cu miros de rahat, filmuleţe şi aduceri aminte, declaraţii (aceleaşi de fiecare dată) şi ameninţări. Rar de tot dau de cineva care mai are simţul măsurii şi al cuvîntului (Mircea Diaconu, de exp., dar el n-a apucat să se contamineze). În rest, partizanate înflăcărate, texte provenite din nişte creiere spălate la partid, fanatisme nejustificate.
