Tel Aviv vs Tanger
După o săptămână de discuţii, dezbateri şi muzică în cadrul Roots & Routes din Lille, mă găsesc, din nou, în aeroportul din Bruxelles. Având de aşteptat câteva ore bune, până la zborul spre România, m-am tot plimbat de colo colo. Ca orice om plictisit, cu ochii ţintă la orice mişcă, la un moment dat văd un copil mic, amish, cu nişte cârlionţi extraordinar de lungi aşteptând pentru check in. Mă îndrept spre tatăl copilului să-l întreb dacă îi pot face o fotografie. Nu fac doi paşi că în faţa mea apar trei poliţişti belgieni înarmaţi până în dinţi. Mă întreabă direct în franceză…
“Arrete monsieur. Quelle e votre intention?”
după un moment în care nu prea am înţeles ce se întâmplă mă regrupez în spaţiul lăsat liber, jumătate de metru pătrat, de cei trei poliţişti şi răspund politicos, dar pe un ton uşor iritat…
“Je veux à faire une photo”
“De qui ?”
“De l’amish garçon”
“C’est ne pas possible”
“Pour quoi ?”
“Parce qu’il y a un problème de international sécurité et nous vous on prit de ne pas photographie rien de vous droit. Vous peut photographie tous que vous voulez de vous gauches. Merci”
Re-naming Death
Pe 20 martie 2003 începea invazia din Irak. Motivele declarate ale invaziei le cunoaştem cu toţii; preupusele motive…cele mai multe, le presupunem. După aproape şapte ani de conflict în Irak şi după aproape zece ani în Afganistan, societatea americană se află undeva între apatie şi antipatie. Cu soldaţi care se întorc din ce în ce mai des acasă în saci de plastic şi aliaţi care îşi retrag din ce în ce mai des trupele, unchiul Sam simte că pierde încrederea propriilor cetăţeni. O mare dilemă se ridică: dacă trupele mai rămân, oamenii îşi pierd încrederea în guvern, dacă se retrag riscă o răsturnare a situaţiei, şi poate chiar o înfrângere. Se cerea o soluţie rapidă. Strategia a fost simplă – găsirea unei soluţii prin care trupele americane să rămână în teritoriile menţionate, fără, însă, a fi fizic acolo. Ciudat, ştiu. Dar, culmea, au reuşit.
În 2007 se puneau bazele proiectului Unmanned Systems Roadmap: 2007-2032. Cu un buget iniţial de 4 bilioane de dolari, dar estimat la un prag maxim de 24 de bilioane, United States Department of Defense începea un program de robotizare a armatei – sol, aer şi mare. Odată cu lansarea acestui comunicat o mare parte din societatea civilă, incluzând cercetători, studenţi, activişti, jurnalişti, au reacţionat blamând guvernul pentru introducerea unor maşini de ucis. Evident, proiectul a continuat.
The Gladiator Tactical Unmanned Ground