If time stood still…
Articolul a fost scris de Maria R. şi trimis spre publicare Ginger Group.
Fotografiile ce poartă semnătura lui Giles Revell au conturul neclar şi paranoic al unui vis. Imaginează-ţi că pluteşti. Că viaţa ta nu se scurge în secunde monotone şi egale, ci în zgomotul valurilor izbite de ţărm, în aburul transparent în care te înfăşori ca într-o pătură moale, în sunetele sparte ale pescăruşilor rătăciţi. Că ţi se răscoleşte irisul de la atâta lumină, că verdele îţi toropeşte visele zemoase ca piersicile de vară, că nisipul îţi este patul din camera de copil. Eşti, ca şi mine, un val. Sau un punct de nisip anonim care a obosit de atâta călătorit în timp şi se odihneşte pe degetul mic al femeii triste de pe plajă. Tragi aer adânc în piept, nu te poţi abţine să nu păstrezi mai mult timp decât e necesar aerul acela cu parfum de scoici putrezite, de alge trecute prin atâtea vieţi, de soare copt ca o plăcintă de mere în cuptorul mereu preaîincins al mamei. Iar în faţa ta, imaginea răzbate ca un cristal. Se compune şi se descompune în mii de faţete clare, simple, tăiate delicat cu precizia unui bijutier.
Finding good stuff şi care e visul meu
Fiecare găsim câteodată tot felul de artişti de care prindem drag. Unul găseşte un pictor, altul vreun regizor, toţi suntem nebuni în felul nostru. Eu caut, în marea majoritate a cazurilor, muzică bună. Întotdeauna. Astfel, o să încerc să vă mai povestesc din când în când despre diverse rezultate ale căutării, ceva de genul scoru’ şi minutu’.
Cuvinte
Rubrica “Tocăniţa lu’ Zamfir”, ultimul număr al revistei Teen Press
Cuvânt după cuvânt, pagină cu pagină, fiecare pământean are viaţa împărţită în capitole. Te trezeşti dimineaţa cu sufletul buimac, ameţit, ca un pugilist după o serie primită în plin. Înţelegi ce să întâmplă în jur, realizezi cât e ceasul şi, instantaneu, calculezi dacă trebuie să te ridici din pat sau nu.
Surprinzător, întotdeauna se mai găsesc zece minute în care somnul este mai ispititor ca niciodată. Dacă un pugilist a căzut la podea, se ridică imediat, conştient că trebuie să ducă lupta până la capăt. Însă, câteodată, el rămâne jos, prea obosit, doborât de lovituri. Aşa se întâmplă dacă nu reuşeşti să te trezeşti şi adormi la loc, un efect ciudat. Ca şi cum ai clipi şi au trecut brusc două ore. La fel de surprinzător, întotdeauna trebuie să ieşi pe uşă într-un sfert de oră, tu fiind în pijamale, sub plapumă.
cum descoperi scriitori & o pasiune irepetabilă
Cu toată criza asta, se publică destule cărţi. Urmăresc fenomenul. Nu inventariez, dar mai intru în câte o librărie, mai vizitez un site de editură şi văd. Mă interesează să aflu şi ce autori români noi apar sau ce au mai publicat cei pe care i-am citit o dată. Pentru că mie încă mi se pare că literatura română actuală, proza în special, e încă firavă (în ascensiune, dar firavă încă), de fiecare dată când văd un debut, mă apropii cu teamă de el. Nu vreau să văd că nu a meritat copacii tăiaţi.
Un pas înainte pentru Noul Cinema
După cum am mai scris aici, am fost decepţionat de prima parte a filmului-omnibus Amintiri din Epoca de Aur (Tovarăşi, frumoasă e viaţa!). Din fericire, urmărind apoi a doua parte (avându-l pe Cristian Mungiu de data asta în ipostaza de „autor total”), am devenit treptat entuziast. Luat separat, Dragoste în timpul liber se dovedeşte una dintre marile reuşite ale Noului Cinema Românesc.
Să nu exagerăm!
Prima parte a filmului-omnibus “Amintiri din Epoca de Aur” (lăsăm deoparte “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, deşi lungmetrajul „palmdorizat” în 2007 e inclus de autorul său în aceeaşi serie) cuprinde patru scurtmetraje, semnate de patru regizori (Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu), bazate pe patru legende urbane din perioada comunistă (transformate în scenarii de Cristian Mungiu, în acelaşi timp şi producător) şi reunite sub titlul “Tovarăşi, frumoasă e viaţa!” (preluat dintr-un imn al epocii).
Aceasta a fost introducerea adresată celor care nu ştiu despre ce e vorba în propoziţie. Acum, că lucrurile sunt (mai) clare, să trecem la amănunte!