Destinaţia e acolo unde harta e îndoită
Articolul a fost scris de Roxana Dobrin şi trimis spre publicare Ginger Group.
În sfârşit!!! Nu aveam nicio idee despre ce e vorba, iar titlul era prea abracadabrant ca să fac vreo presupunere. Aşteptam însă filmul ăsta de câţiva ani, pentru că de la Delicatessen la Amélie şi Un long dimanche de fiançailles, filmele lui Jeunet creează dependenţă. Ludicul reînvie acum în universul realisto-magic din Micmacs à tire-larigot.
Ghici pe cine mâncăm la cină
Gurile rele spun că Jeunet a început să facă filme bune abia după ce n-a mai lucrat cu Marc Caro. Asta se întâmpla prin 1997, iar de atunci Jeunet ne-a bucurat, printre altele, cu personajul Amélie Poulain, probabil unul dintre cele mai bune ale decadei pe care am încheiat-o.