De vorbă cu Dan Byron, partea a doua. On the road
Andrei Zamfir şi Kozminovici continuă conversaţia cu Dan Byron începută mai demult. În această a doua parte vor vorbi, printre altele, despre muzică, literatură, conspiraţii şi actuala trupă byron.
Kozminovici: Când te-ai întors din turneul cu Agathodaimon, tu aveai aici în continuare trupa Byron, care era pe un fel de hold.
foto: Alexandru Trifan
Dan Byron: Aveam şi n-aveam. În 2000 au fost nişte schimbări foarte mari în trupa de atunci. Eu am avut o pauză. Ei între timp îşi făcuseră trupă cu managerul la voce, care mai cântase prin ceva trupe în anii ‘80. Apoi m-am întors eu şi am întrebat „Mai vreţi să cântăm împreună?” Şi au vrut.
Un fel de alchimie
courtesy of Alexandru Trifan
Vinerea trecută a fost rost de concert. În sfârşit, nu orice fel de concert, ci genul ăla de concert la care-ţi iei bilet cu jumate an înainte. La ăsta nu ne-am luat că nu se putea, dar eu personal mi-aş fi rezervat un loc din ziua în care s-a anunţat. Căci vineri, în clubul Silver Church din Bucureşti, trupa byron (Dan Byron – voce, chitară acustică, flaut, 6fingers – clape, Costin Oprea – chitară electrică, Vlady Săteanu – bass şi Cristi Mateşan – tobe) şi-a lansat cel de-al doilea album de studio, “A Kind of Alchemy”, printr-un concert inedit. Dacă pe blogul personal am făcut deja aşa, o trecere în revistă a ceea ce s-a petrecut acolo, aici am convenit împreună cu dl. Andrei Zamfir, care a fost de asemenea prezent, să încercăm o altă abordare. Eşti pe recepţie, maestre?