Mai uşor cu pianul pe scări!
Mi-am început ziua cu creierul doldora de ştiri şi nici măcar nu-mi băusem cafeaua. Asta pentru că Traian Băsescu, într-o zi cu dialogul pe tapet (ha!), a călcat pragul mogulului şi a acordat un interviu la Realitatea FM.
Nu ştiam de interviul ăsta dinainte, aşa că surpriza a fost cu atît mai plăcută. Pe la ora 10 fără 10, cînd deja dialogul cu cei doi redactori se gătase, bubuiam să vorbesc cu cineva să zic, băi! Ai auzit ce-a zis? A dat pe gură şi de pensii, şi de restructurări, şi de viitorul prim ministru, aşa cum nu prea a făcut-o pînă acum. (A se citi a ne confuza pînă acum). Dar, fiind pe stradă, nu puteam să dau buzna la liceu la Caragiale în curte şi să declar careu de dezbatere, aşa că mi-am urmat cuminte drumul şi am aşteptat limpezirea.
Într-adevăr, omul a vorbit aproape pe şleau. L-aş bănui de schimbare bruscă de atitudine, dar nu e cazul, pentru că meritul nu a fost al lui, ci al cel puţin unuia dintre redactori şi al producătorului, care au ştiut ce întrebări să pună. Să fim serioşi, Băsescu nu era acum nici la Naşul, nici la Radio România Actualităţi, deci şcoala BBC nu avea să-l menajeze.
Mai-mai să îl iau pe Băsescu sub aripă, asta pentru că a fost uman şi a răspuns aproape firesc, respectuos şi cu grijă. Nu doar îngrijit, ci real preocupat. Aşa l-am simţit eu, asta neiertîndu-i multele greşeli şi devieri cu oiştea în gard pe care nu le uit, din vremuri recente cînd se războia cu toată lumea. (Apropo, noi numai de politicieni războinici avem parte? Ba al luminii, ba al bunului simţ, ba al clasei politice, ba al sistemului, ba…)
Nu-mi schimb părerea despre el şi nu, nici nu-l votez. Dar ceea ce vreau să spun e că azi am simţit că am exagerat de multe ori şi că, în viteza patimilor, am uitat că nu e vinovat de toate. Le va duce în cîrcă bine mersi sau nu pe cele deja făcute şi va fi sau nu judecat pe 6 decembrie.
Ca să nu mă dezamăgească totuşi pe final de zi, Băsescu părea acum o oră, în timp ce se „consulta” cu delegaţia mult redusă şi neimportantă a UDMR cu privire la numirea noului prim ministru (dacă nici UDMR-ul nu are omeni capabili, apăi să-mi fie cu iertare!), Băsescu părea deci un directoraş bugetar la interviu cu candidaţii pentru un post la stat. Plictisit şi de formă, cu învingătorul deja în sertar. Sau sub, cu aspect de buldog. Pariu?
pai de ce sa punem pariu ca apa calda e calda?
ps trebuia sa abordeze un aer atent sau cum? nu era si udmr-ul printre cei care trantisera solutia croitoru?
1. aş putea pierde pariul oricînd, pentru că Băsescu e mereu surprinzător
;
2. cine trebuia să abordeze un aer atent? (nu ştiu la cine te referi);
3. da, UDMR-ul a respins propunerea de guvern Croitoru. şi? (oi fi eu mai grea de cap, da’ iar nu înţeleg ce vrei să spui)
ei, oare cum mai crezi ca cineva din politica e “uman”, “preocupat”. singura preocupare e sa isi traga cat mai mult, singura latura umana se gaseste in lista de pacate.
ideea mea despre politicieni este ca, in momentul cand candideaza, sunt deja corupti, cel putin moral. politicienii ar trebui alesi cam ca juratii in state: aleatoriu si obligatoriu, eventual cu plata minima. iar daca cineva isi exprima macar vag dorinta de a guverna, sa nu mai aiba voie niciodata sa fie ales.
“Plictisit şi de formă, cu învingătorul deja în sertar.” Aia ziceai tu despre Basescu si eu te intrebam daca trebuia sa performeze atentia la grupul UDMR in conditiile in care ii trantisera propunerea de guvern. Nu ti se pare, asa, la nivel de bun simt ca aia sa nu-l intereseze deloc in conditiile date?
edgar, mi-e teamă că nu putem aplica aici ideile tale. pe de altă parte, acum simţim şi noi că sînem băgaţi în seamă, în campanie.
bogdan: băse a jucat “foc şi apă” cu toate partidele, mai puţin cu PDL-ul. ce ziceam eu era că UDMR şi-a trimis o delegaţie jenantă la Cotroceni, în condiţiile în care: 1. are oameni capabil în partid şi 2. celelalte partide au fost reprezentate de preşedinţi.