Un Italiano Vero: Lorenzo Jovanotti
Articolul a fost scris de Cristian Necşulescu şi trimis spre publicare Ginger Group.
Carismă renascentistă. Umanist. Poet urban. Militant ecologist şi pacifist. De ceva vreme, convertit la vegetarianism. Are texte eco-friendly şi mesaj politic (de stânga, susţin gurile rele). Participă cu regularitate la campanii ecologice şi umanitare. E membru activ în organizaţii de genul “Make Poverty History” şi “Amnesty International”. E tovarăş cu Bono şi Ben Harper. Lorenzo ‘Jovanotti’ Cherubini este Noul Salvator Al Planetei.
De la melanjul de funk, hip-hop şi disco din anii ’80, la trubadurismul lirico-urban din anii ’90 şi până la polifonia multiculturală de factură mai recentă, Jovanotti reuşeşte performanţa remarcabilă de a ramâne un artist versatil şi experimental păstrându-şi totodată nevătămată individualitatea melodică.
[Jovanotti, Safari, Universal]
Ultimul material, intitulat Safari, dezvăluie un artist expresiv şi pătrunzător, din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului. Auditiv, albumul este o încântare. Sonorităţi valsate de electro şi funk, piano-canţonete susţinute de mantre rap, trompete jazzy pe ritm de bossa nova, cascade sonore de beat-uri world music. Printre artiştii invitaţi să cânte pe Safari se numără folk rocker-ul alternativ Ben Harper, legenda braziliană Sérgio Mendes, muzicianul şi activistul social Michael Franti de la Spearhead, faimosul grup reggae Sly and Robbie sau Giuliano Sangiorgi, vocalistul trupei italiene de rock alternativ Negramaro.
Albumul debutează cu una dintre cele mai bune piese care este „Fango”. Colaborare cu un Ben Harper excelent la chitară, piesa este o reflecţie asupra condiţiei umane în societatea postmodernă. Ameninţările cu care se confruntă individul sunt pierderea contactului uman şi replierea într-o blazare autistă. Pericolul fatal este reprezentat de extincţia emoţiei de a trăi. Muzica e investită cu putere regeneratoare şi trimisă în căutarea pasiunii pierdute: “e una musica che pompa sangue nelle vene/ e che fa venire voglia di svegliarsi e di alzarsi /smettere di lamentarsi /che l’unico pericolo che senti veramente /è quello di non riuscire più a sentire niente.”
Poate niciun alt artist contemporan italian nu a mai reuşit să combine vreodată mai interesant formulele clasice cu elementele moderne. Canţoneta cu beat hip-hop „Dove Ho Visto” te duce cu gândul la o întalnire insolită între Manu Chao şi Paulo Conte, iar un pian sublim şi o orchestraţie desăvârşită fac din balada pop „A te” smashing hit-ul acestui album. „In Mani Libere 2008”, refrenul e declamat în manieră reggae de Michael Franti pe un fundal cascadă de electro şi chitară alternativă: “Sunshine is a friend of mine/ Rainfall is a friend of mine /Earthquake is a friend of mine […]The holy spirit is a friend of mine/ Silence is a friend of mine/[…] Il ritmo is a friend of mine […]Electricity is a friend of mine /Technology is a friend of mine […]Violence NOT a friend.” Natura, Spiritualitatea, Muzica şi Artefactele Tehnologice formează împreună arsenalul lirico-holistic folosit de Jovanotti şi Franti în scopul obţinerii păcii universale.
Se spune că o calitate esenţială pentru un rapper respectabil este dibăcia cu care stabileşte corespondenţe între limbajul poetic şi lumea socială. Cu un plus de profunzime adus de o conştiinţă socială aflată în creştere, Jovanotti pare să se găsească în momentul actual la mijlocul drumului dintre un hippie rapper şi un socialist rapper.
Pentru fostul DJ rap din anii ’80, melanjul de poezie urbană şi mesaj social dublat de o voce bine înrădăcinată în tradiţia cantautorilor italieni a constituit trăsătura distinctă care l-a consacrat ca alternativă melodică în canonul rap. Poate cel mai faimos moment ramâne duetul cu Luciano Pavarotti din 1995, din cadrul concertului umanitar ‘Pavarotti & Friends Together for the Children of Bosnia’, atunci când au cantat împreună inegalabila „Serenata Rap”. Jovanotti ramâne şi pe Safari un maestru al rapului melodios, reveria „Antidoloromagnifico” fiind parcă desprinsă dintr-o rescriere postmodernă la ‘O mie şi una de nopţi’ în care “L’ultima pagina di Pinocchio la prima pagina dell’ ecclesiaste.”
Cu toate acestea, Safari este un album care se sprijină în egală măsură atât pe beat-urile electro şi hip-hop cât şi pe sonorităţile world music de inspiraţie africană şi latino-americană. „In Orbita” este bucata de electro-jazz în care trompeta străbate meditativ fundalul de mantre sonore invocate de celebrul duo jamaican Sly and Robbie. Legenda braziliană Sérgio Mendes este un alt invitat cu greutate care apare pe Safari. „Punto” constituie momentul de reverie exotică al albumului în care un Jovanotti vocal exuberant este susţinut de un benign Sérgio Mendes pe ritmuri jazzy bossa nova. Formula pop constituie elementul surprinzător de pe Safari, iar Jovanotti demonstrează că este un creator italian de bijuterii pop asortate cu aranjamente clasice care fac din „A te”, „Come musica” şi “Inamorato” momentele (di)stilate ale albumului. Mamma mia!
În concluzie, Safari este un album multisonor care îmbină cu succes genuri muzicale diverse de la pop la rock alternativ până la rap alternativ şi world music. De asemenea, el este o călătorie multiculturală care face ocolul pamântului în aproximativ 60 de minute. Într-un milieu alternativ uniform şi repetitiv, Lorenzo Jovanotti este suflul inovativ şi regenerant. Ca formă de artă socială, Safari reprezintă posibilitatea unei insule. Un punct de plecare pentru un nou umanism.







ahhhh meştere. m-ai uns pe suflet
in sfarsit! de cand asteptam postul asta! grazie, giovanotto!
Grazie a tutti
;)