E ca un circ rafinat
Contorsionări, sticle, săbii, jongleuri.
Povestea se ţese cu gruv de rock şi gust de fum, cu voce de joc în culori pop şi sunete de jazz, funk şi tot felul de alte experimente. Poveste începută din toamna lui 2001, când Radu (tobe) şi Bogdan (bass), ex-membri Crize (background hardcore, aşadar – la propriu!) pun bazele unei trupe diferite – de ce mai făcuseră ei până atunci, şi de ce se mai făcuse pe meleagurile astea în general. Gaşca, intitulată duteVINO (sau DUTEVINO, sau Du-te Vino, sau chiar DTVN; aparent nici ei nu sunt prea hotărâţi, aşa că îmi iau libertatea de a rămâne la prima variantă care mi se pare mai groovy şi îmi place mai mult), avea să îşi desăvârşească alcătuirea abia în 2005, odată cu sosirea Ancăi la voce şi a lui Mihai la chitară. Şi aşa au păşit duteVINO în lume.
Mai degrabă timid, cu apariţii numărabile pe degete. Mai un festival în Slovenia, mai unul în Italia, mai unul la Viena. Sau pe meleagurile noastre – mai pe la un FânFest, mai pe la un Stufstock. Eu i-am văzut prima dată în primăvara 2007 împreună cu Luna Amară, Kumm şi Blazzaj într-un concert organizat de ArtFusion. A fost mai mult noroc, căci nu ştiam de ei, dar atunci m-au surprins, mi-au stârnit curiozitatea şi mi-am promis că-i voi urmări. Bijuteria se voia însă şlefuită în umbră, departe de ochii curioşi; am zis timid? Nu, nu cred că-i vorba de timiditate cât de perfecţionism. Şi de chestiile faine de tot care musai trebuie să vină în doze mici, ca să nu te saturi din prima. Putem glumi că duteVINO au făcut 4 ani de campanie de teasing 
Care tocmai ce s-au încheiat acum câteva săptămâni.
Pe 4 decembrie, duteVINO şi-au lansat primul album, 0.1 Prototype, în clubul Control din Bucureşti. Al doilea meu concert cu ei, după ce doi ani am stat cu piese în variante demo şi live trase prin p2p. A very nice touch – cu ceva vreme înainte de lansare, odată cu inaugurarea noului site (www.dutevino.ro), a fost pus la dispoziţia publicului şi albumul în întregime – pentru stream şi download. Situaţie care va rămâne, aparent, aşa, pentru că CD-urile sunt în număr limitat şi urmează a fi oferite cadou pe la concerte. Atipic, aud? Poate pentru o trupă obişnuită de alternative, aşa cum sper că am stabilit încă de la început că oamenii ăştia nu sunt.
Concertul a fost cu sugar, spice & everything nice – albume cadou la intrare, probleme de sunet la început, peste care s-a trecut graţios de tot, public numeros şi entuziast, o interpretare cristal a pieselor de pe album, câteva piese noi şi, nu în ultimul rând, proiecţii de mare angajament, vizibil gândite pentru muzica ce se auzea. Şi cu titlurile pieselor intercalate, o mare bilă albă. Pe muzica lor este teribil de greu să stai locului, aşa că în tot Controlul era o zbânţuială continuă – mai discretă sau mai zbuciumată, în concordanţă cu fundalul sonor. Iar albumul în sine este o frumuseţe – grafica a fost asigurată de The Branding Society, care au realizat şi site-ul şi au făcut o treabă grozavă în ambele cazuri, iar producţia – dacă nu mă înşeală memoria – a fost realizată de către Radu şi Mihai. Nu cred că mai e nevoie să zic cum sună, nu?
duteVINO sunt pe la mijlocul distanţei dintre funk şi lounge music. Pe parcursul celor 10 piese – roughly 40 de minute – trecem prin multe sonorităţi şi stări. “Gruv” e upbeat, mergând spre alternative, “Equilibrum” merge mai mult pe atmosferă, în “Airport” sunt momente când pot să jur că la instrumente e vreo trupă post-rock de prin State. Nimic nu e în plus, fiecare instrument fiind esenţial în construcţia pieselor şi remarcându-se ca atare. Chitara explorează foarte mult, uneori chiar la stilul de soundscape, basul e realmente o coloană vertebrală pentru sound-ul trupei iar abordarea vocală (atât ca linii melodice cât şi ca interpretare) este certified fresh 100%. Să nici nu mai zic de tobe, care mai-mai că ţi-ar aminti de ăia cu Furia şi cu Maşina, dacă n-ar fi îmbrăcate în aşa haine funk, lounge, pop.
Unele peste altele, unul din cele mai importante debuturi româneşti ale anului – un album ce-a stat la copt mult de tot, la rafinat, la decantat. La descântat, chiar. O muzică lipicioasă, fără sirop dar cu scânteie.
Un dezmăţ. Ceva ragga.
[Also, având în vedere că asta este prima mea intervenţie pe Ginger Group din 2010, către toţi cititorii şi my fellow gingers - may you have a spicy new year! Live long & prosper 
]
