Solanacee sub bagheta lunii
Îl cheamă Kim Larsen şi e din Danemarca. S-a apucat, prin ’94, de cântat death/doom metal cu trupa Saturnus, ce pe-atunci de-abia pornea la drum, una din multele trupe inspirate de “cei trei granzi” ai doom-ului britanic – Anathema, My Dying Bride şi Paradise Lost. A scos un album cu ei, a făcut nişte turnee, însă după câţiva ani şi-a dat seama că de fapt nu prea avea ce căuta acolo, el având idei ce necesitau un cu totul alt mod de exprimare. Aşa că, în acelaşi an de graţie 1999 în care a părăsit Saturnus, mr. Larsen a debutat solo sub titulatura :Of the Wand & the Moon:.
Cu noul proiect, Larsen s-a îndepărtat radical de doom metal, păşind într-o direcţie folk de inspiraţie tradiţională; Neofolk, mai bine zis, cu un sound acustic aerisit bazat pe chitară rece, inspirat de trupe pioniere ale genului precum Death In June sau Sol Invictus. Primul album, Nighttime Nightrhymes, prezintă liniile în care va avea să evolueze proiectul în următorii ani. O atmosferă telurică, aproape mistică, acorduri domoale de chitară, nişte drone ambientale pe ici, colo. O percuţie lejeră, neintruzivă, şi câte-o vioară, un fluier sau un clarinet care mai scot uneori capul pentru accentuarea atmosferei. Versuri şoptite despre dragoste, singurătate, pierdere, inspirate pe alocuri din păgânismul germanic, fără cine ştie ce calităţi vocale extraordinare din partea d-lui Larsen dar nu asta e ideea. Ca de cele mai multe ori în cadrul genului accentul cade pe atmosferă şi lirism, estetica minimalistă opunându-se cine ştie cărei demonstraţii de virtuozitate.
Următoarele albume se succed într-un stil similar – :Emptiness:Emptiness:Emptiness: din 2001, Lucifer din 2003 alcătuit din outtakes şi b-sides ale precedentului, Sonnenheim din 2005 ce pune un accent mai mare pe partea de martial/ambient. În acest timp, fie în cadrul :OTWATM: fie în alte circumstanţe, Larsen dă curs şi multor colaborări cu nume sonore ale scenei, printre care Matt Howden (Sieben), Sol Invictus, Forseti sau Ordo Rosarius Equilibrio. Apariţiile live sunt de obicei rare, cam un spectacol la una, două luni prin Germania, Austria sau Scandinavia.
Anul curent, Kim Larsen a surprins câtăva lume lansând un nou album, dar nu sub titulatura :OTWATM:. În schimb el a iniţiat un nou proiect, Solanaceae, în care explorează o direcţie uşor diferită, lăsând la o parte influenţele martial şi apropiindu-se de un soi de folk psihedelic, cu accent mai mare pe chitară. Instant love pentru mulţi fani, care zic despre noul album că e “like tripping balls in the forests with leprechauns and everything”. Iar eu tind să fiu de acord 
Pe Kim Larsen îl vom vedea în România în curând, sub titulatura :OTWATM:, în cadrul Dark Bombastic Evening de pe 12 decembrie din The Silver Church. Acolo, printre alţi “grei” ai scenei martial/industrial/neofolk, va interpreta un set acustic inedit din care probabil nu vor lipsi şi piese de pe Solanaceae. Şi cine ştie ce alte colaborări ad-hoc se vor naşte la faţa locului
[...] sâmbătă, 12 decembrie, în cadrul Dark Bombastic Evening de la The Silver Church alături de Kim Larsen şi alte nume mari ale [...]