Evil granny tells us stories from the dark side
Există o oarecare fascinaţie pentru macabru în fiecare dintre noi. Ca atunci când erai mic şi ţi-era frică de întuneric. Dar acelaşi întuneric te atrăgea, într-un fel inexplicabil. Îl căutai. Şi voiai să-l explorezi, cu toată frica. Erai curios.
Acelaşi sentiment mulţi ani mai târziu. Nu eşti un mare fan al filmelor de groază, dar uite, te-au convins prietenii. Iar acum staţi pe întuneric în faţa televizorului şi simţi tensiunea încordându-ţi firele de păr. Ştii că ceva rău are să se întâmple. Ai putea la fel de bine să închizi ochii până trece tot.
…but you just have to look, don’t you?
Dirty Granny Tales sunt o trupă dark cabaret din Grecia ce explorează tocmai fascinaţia asta pentru macabru. Conceptul lor este relativ simplu – bunicuţa rea care spune nişte poveşti întunecate, care nu stă şi croşetează la şemineu ci are o expresie îngheţată pe chip şi o voce ascuţită care-ţi pătrunde în oase şi în creier, făcându-te să te întrebi dacă ea aparţine oare cu adevărat lumii tale. Iar răspunsul ştii că te va înspăimânta, însă nu-i aşa, trebuie să-l afli.
Poveştile bunicuţei necurate se petrec într-o lume atipică, altfel decât a noastră; o “lume inversată” (hint către primul album, Inversed World), în care marionetele prind viaţă şi dispun de destinele oamenilor. Creaturi triste, tăcute prin definiţie, ajung să trăiască vieţi ale lor, stăpâne pe propriile acţiuni, trăindu-şi propriile drame şi intersectându-se cu lumea noastră în feluri înspăimântătoare. Iar dincolo de muzică, Dirty Granny Tales reuşesc să-şi aducă la viaţă conceptul prin spectacole live ieşite din comun, fuziuni foarte inspirate de dans şi teatru de păpuşi cu o coregrafie impresionantă pe muzică live.
Muzical, Dirty Granny Tales sunt o fuziune de dark cabaret şi neofolk, cu o puternică aromă mediteraneană în orchestraţii şi cu un strop de estetică black metal în costumaţiile de scenă ale membrilor şi ocazional în voce. Şi-au atras comparaţii, printre alţii, cu Tiger Lillies şi Devil Doll. Trupa se prezintă într-o formulă aproape 100% acustică, cu chitare reci, mandolină (care ajută la crearea acelui parfum mediteranean de care spuneam), bas, tobe şi clape (violoncel până nu demult). Membrii sunt destul de misterioşi, apărând pe scenă pictaţi pe feţe şi asumându-şi pseudonime ca Mouldbreath (the mastermind: voce, chitare, mandolină), Worm Eaten Vagus (bass), Heartbeat Zero (percuţie) sau Shake Teeth (clape). Partea care-i face cu adevărat speciali este însă jocul de scenă, formaţia producând spectacole veritabile cu fiecare reprezentaţie.
În prezent, grecii se află la cel de-al doilea album (Didi’s Show, 2010) şi la cel de-al treilea concept de show, “Jealous”, în care Povestitorul, “The Storyteller”, se îndrăgosteşte de Didi, una dintre creaţiile sale, atrăgând gelozia Măturătorului, “The Broomman”, un personaj mizer, îndrăgostit fără speranţă de aceeaşi Didi, “diva” lumii marionetelor. Povestea spectacolului continuă apoi, pe muzica celor două albume editate până acum de trupă, publicul asistând la decăderea Măturătorului şi la alegerea iminentă cu care se confruntă fiul celor doi îndrăgostiţi din lumi diferite. Conceptul artistic promovat de Dirty Granny Tales este cel puţin “intriguing”, ca să zic aşa, iar văzându-i live în decembrie trecut pe scena din Kulturhaus, în cadrul Dark Bombastic Evening II, am fost câştigat complet.
E ceva fascinant în complexitatea şi sobrietatea show-ului Dirty Granny Tales. Mi-a lăsat exact gustul unei poveşti de groază căreia trebuie să-i citeşti şi pagina următoare, oricât de tare nu ţi-ai dori. În plus, pe scenă, dedicaţi complet rolurilor pe care şi le asumă, cei şapte artişti (patru muzicieni plus un păpuşar şi doi dansatori) par ei înşişi desprinşi dintr-o altfel de lume, una nu neapărat inversată dar aflată undeva la o graniţă. Dându-ţi mereu imboldul de a da la o parte o cortină care nu ştii ce ascunde. De a plonja într-o apă care nu ştii exact cât de adâncă e.
Pe Dirty Granny Tales îi vom putea revedea în România pe 20 august la Alba Iulia, în cadrul celei de-a treia ediţii a festivalului Dark Bombastic Evening organizat de DonisArt şi Kogaionon. Cu această ocazie poate vom asista la un nou concept de spectacol, “Jealous” având deja ultimele reprezentaţii prin Grecia. Eu, unul, abia aştept să-i văd pe o scenă mai mare. They’ve earned it.
Official Myspace
Official Facebook
