Ciudate zile (monşer)
Îmi place la titlul ăsta că e foarte versatil, zilele ciudate ne sunt cunoscute tuturor până una alta, aşadar articolul ce urmează ar putea fi cam despre orice. Bonus points pentru empatia cu cititorul. Sau ascultătorul, după caz.
O zi ciudată e greu de definit, tocmai pentru că ar putea îmbrăca atâtea chipuri, dar este tare uşor de recunoscut atunci când o trăieşti live. Şi, invariabil, cu toţii am păţit asta măcar o dată în viaţă – câte-o zi sucită care iese din orice tipar, la finalul căreia să te bucuri că s-a terminat sau, de ce nu, să-i mulţumeşti că a trecut pe la tine. Probabil că aşa s-or fi gândit şi cei de la Strange Days când şi-au botezat trupa, cu sau fără legătură cu filmul din 1995 peste care vei da invariabil în search results când vei încerca să afli ceva despre ei. Cuvinte cheie: rock alternativ, post-rock, shoegaze, experiment, Norvegia.
Peste trupa asta am dat aproape accidental, într-o zi nu chiar ciudată, dar suficient de ieşită din comun. Participam săptămâna trecută la un training pentru organizatorii de festivaluri, iar unul dintre seminarii era ţinut de basistul lor. Printre detalii despre amenajarea unei scene şi managementul riscurilor, tipul a găsit de cuviinţă să menţioneze şi trupa în care cântă, “ca să-i căutăm pe Myspace, deşi Myspace s-a cam dus la vale în ultimul timp”. Needless to say, i-am căutat şi i-am şi găsit în cele din urmă, deşi a trebuit să-i pescuiesc din alte vreo 10 trupe cu acelaşi nume sau variaţii pe tema. Însă când am găsit la descriere Genre: Alternative / New Wave / Rock, Location Oslo, NO am ştiut că am nimerit unde trebuie.
Strange Days înseamnă Jørgen Rief (chitară, voce), Richard Berby (tobe), Erik Larsen (bass), Elisabeth Leithe (clape, voce) şi Halvor (chitară). Cântă împreună de prin 2006, la iniţiativa lui Jørgen şi a lui Richard, iar anul trecut şi-au lansat albumul de debut – The Great Cardinal Sin (într-un fuck-up demn de Myspace, linkul duce către pagina unei trupe spaniole cu acelaşi nume, pe care apare însă postat albumul norvegienilor). Let’s have a listen.
Strange Days – Captured, una din cele mai energice piese de pe debut
Muzica în sine este foarte eclectică, beneficiind din plin de influenţele variate care sunt citate. Enumăr The Smiths, The Cure şi Slowdive din lista lor, şi mai adaug: alternativ britanic şi grunge american din anii ’90, mult post-rock din anii 2000, o aromă progresivă prin toate compoziţiile, ba chiar şi nişte hinturi electro-industriale care poate se vor desfăşura mai pe larg în albumul următor. În general, i-aş pune în ograda destul de largă a unui rock progresiv/alternativ/atmosferic, alături de trupe ca Sonic Youth, My Bloody Valentine, The Gathering, Paatos sau Midas Fall (de la cunoscut la obscur, heheh).
Influenţa shoegaze/dream pop mi se pare cea mai importantă şi mai definitorie în ceea ce-i priveşte. Pe multe piese se pot auzi vocile dreamy, atmosferice, specifice genului (gândiţi-vă la Sigur Rós, for a measure), iar instrumentaţia vine în straturi succesive, uneori disonante. Însă Strange Days experimentează mereu, surprinzând cu câte-un refren britpop, un riff energic sau un inspirat hook vocal în mijlocul “debandadei calculate” de inspiraţie post-rock. Poate de-asta se caracterizează şi ei, mai în glumă, mai în serios, ca “bipolar rock” – un nume foarte potrivit pentru pendularea continuă, niciodată plictisitoare a norvegienilor.
piesa Lost, la concertul de lansare a albumului în clubul Revolver din Oslo
Oamenii nu stau degeaba – momentan sunt la stadiul de finishing touches pentru al doilea album, pe care plănuiesc să-l lanseze prin mai. Din ce mostre putem asculta pe Myspace, “bipolarizarea” pare să devină şi mai accentuată: avem pe de o parte o piesă întunecată, o angoasă alternativă cu gust de trip hop şi cu hinturile alea industriale de care ziceam mai devreme, iar pe de cealaltă parte avem o baladă luminoasă şi uplifting cu Elisabeth la voce. De nici unele nu găseam pe primul album în stare atât de pură, aşa că nu pot decât să mă bucur că experimentele şi căutările vor continua. Până în mai vă las cu piesa mai întunecată, că na, aşa-mi plac mie mai mult. Dar plecaţi urechea şi la restul, că e pentru fiecare.
Myspace
Facebook
“The Great Cardinal Sin” Myspace stream
Amazon, iTunes
