Opera, mon amour
Era deja a doua zi în care aveau concert, de data aceasta la biblioteca Mihail Sadoveanu. Mărturisesc că nu intrasem în clădirea bibliotecii metropolitane şi cu atât mai puţin nu mai fusesem la un concert de operă în alt loc decât la… Operă. Întârzii, intru în sală, e foarte cald, foarte multă lumină cade pe capetele fetelor care cântă: două soprane, o franţuzoaică şi o româncă, şi o pianistă. Mă aşez foarte aproape de scena improvizată, le simt respiraţia, aud perfect fiecare inflexiune a vocilor şi inima îmi pompează mai mult sânge la notele înalte. Public de toate vârstele în sala mică, colegi de serviciu ai Danielei, un domn cu camera de la TVR… Spectacolul se termină cu un duo pe o compoziţie a lui George Grigoriu, parte din opereta “Valurile Dunării”, care a fost făcută celebră de Angela Gheorghiu.
Credit foto: Daiana Olteanu
Mă văd cu prietenii mei, stau un pic de vorbă cu Sasha, îi explic că eu sunt cea care vrea să le ia un interviu, am un site cultural mai funky, îi explic cum stă treaba cu promovarea culturii la noi, termin în două cuvinte, cădem de acord că activăm şi eu, şi ea în nişte nişe şi deja simt că franceza mea se dezmorţeşte. Le e foame, mergem cu toţii într-un restaurant şi ne aşezăm la o masă mare, ca la nuntă. Eu cu Daiana ne simţim şi nu fumăm la masă, din respect pentru corzile lor vocale. Vinul e OK şi ne face poftă de vorbă, mie, ele rămânînd la apă plată, nu foarte rece, dar fără umbreluţe.
Credit foto: Daiana Olteanu
Roxana Nicolaescu: Aş vrea să vă prezentaţi, dar nu cum aţi face-o pentru TVR, ci aşa cum simţiţi voi.
Daniela Rădulescu: Eu am făcut Dreptul, am ales facultatea asta în principal pentru că era lângă Operă (râde) şi puteam să mă duc la toate spectacolele pe care voiam sa le văd. În timpul facultăţii s-a organizat corul studenţilor şi acolo aveam colegi soprane şi tenori din corul Operei. Tot cântând cu ei, am prins gustul pentru a cânta. Acum lucrez la Institutul European din România, unde sunt revizor jurist, ştiu, sună foarte fad (râde), mai exact acum lucrez la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului. În paralel fac un doctorat în muzică, la Academia de Muzică din Cluj.
R.N.: Şi cum se împacă cele două joburi, ca să zic aşa, nu simţi că duci cumva o viaţă paralelă?
D.R.: Păi nu se prea împacă, dar mie îmi place aventura, îmi plac nebuniile, şi este chiar incitant să încerc să le împac pe amândouă (râde).
Ioana Maxim: Eu am făcut doar muzică, nu pot să ma laud cu alte joburi. Nu am acompaniat de la început cântăreţi, am cântat şi cânt concerte pentru pian şi orchestră, dar îmi place din ce în ce mai mult să acompaniez câtăreţi, asta fac şi la Opera Română, acolo unde sunt angajată. Îmi place enorm să încercăm să facem împreună muzică, adică să reiasă muzică din ceea ce facem, să nu fie doar o repetiţie de canto. În general când lucrez cu oameni talentaţi, e imposibil să nu realizăm lucruri pline de viaţă, e important ca omul talentat să se lase transfigurat ca atare, e o bucurie când se întâmplă lucrul ăsta. Daniela e un om talentat şi proaspăt în meserie, de aici deja se pot întâmpla o grămadă de lucruri interesante. De asemenea şi colaborarea de zilele acestea cu Sasha a fost una armonioasă, mi-a făcut plăcere să cântăm împreună este plină de viaţă şi isteaţă. Îi face plăcere să cânte, un lucru foarte important, şi asta se aude şi se vede, dincolo de emoţie şi trac, dacă există plăcerea pură pentru muzică, imposibil să nu iasă la iveală.
Credit foto: Daiana Olteanu
[...] la moartea lui Giuseppe Verdi va avea loc concertul Mozart şi Verdi pentru două voci cu soprana Dana Rădulescu, baritonul Claudiu Tiba şi pianista Ioana Maxim. Recitalul va fi găzduit de Sala de lectură a [...]