Cam tot ce vine din Siberia este foarte profund şi în egală măsură deprimant. Dar deprimarea aceasta trece cu mult de pragul urâţeniei. Dezolarea siberiană este intensă şi capătă valenţe estetice. Această dezolare este captată fonografic de către Muhmood. Aşa cum fotografia a fost ridicată la rangul de artă, la fel se pretează şi fonografia, care ne dezvăluie locurile în forma lor brută şi misterioasă.

Photo by Alexei Biryukoff

Muhmood este un proiect experimental din Rusia, mai exact din localitatea siberiană Barnaul. Un proiect cu un singur om în spate, anume Alexei Biryukoff, dar care este deschis oricărei colaborări artistice. Alexei Biryukoff, născut în Frunze, Kirgizstan, este de formaţie pictor, dar se manifestă artistic şi în domeniul fotografiei, şi după cum spuneam, şi în cel al fonografiei. În acest areal artistic al sunetului, Alexei experimentează mult mai multe aspecte, nu doar cele ale înregistrării sunetelor, astfel că el îmbină într-un mod autentic acorduri de chitară specifice genului doom metal cu pasaje de dark ambient, câteodată folosind şi influenţe etnice.

O dată cu venirea lunii septembrie se termină şi vara în Siberia, unde nu sunt decât două anotimpuri. Iarna în Siberia înseamnă zăpadă, solitudine, lene, vacanţă, hibernare. Şi totul ţine până la sfârşitul lui aprilie. Prilej pentru Muhmood de a prelucra înregistrările fonografice de pe timpul verii. Pe lângă asta îi mai rămâne să citească mormanul de cărţi colectate special pentru aceaste parte a anului.

.

.

.

Name: Muhmood (aka Alexei Biryukoff)

Curent Location: Barnaul, Russia

Genre: Dark Ambient, Experimental, Drone, Noise, Soundscape, Post-Metal Doom

Label: Solitude Productions, Enough Records, Green Field Recordings, Black Square, Mastertoaster Recordings, Dramacore, Noecho

Web: http://www.muhmood.net/, http://www.myspace.com/, http://muhmood.blogspot.com/, http://www.reverbnation.com/

Preşedintele juriului şi co-fondatorul festivalului, John Ketchum, este entuziasmat în privinţa multitudinii de culturi şi perspective reprezentate pe shortlist-ul Filminute 2010: „În fiecare an am avut o gamă largă de filme şi genuri, dar colecţia de anul acesta fără îndoială întrece orice aşteptări. Se observă o viziune întunecată şi înfricoşătoare asupra lumii printre lucrări, dar mai sunt de asemenea filme care conţin momente de înţelepciune contemplativă. În acelaşi timp, avem o cantitate fără precedent de umor sec în colecţie, pe care noi ştim că publicul îl va aprecia. În mod clar situaţia economiei globale are o influenţă asupra oamenilor creativi!”

Ketchum a notat şi influenţele scenariilor şi stilurilor celor 25 de filme: „Locul de origine şi mediul sunt foarte importante pentru mulţi cineaşti. Aceste lucruri le formează personalitatea şi îi ajută să-şi construiască povestea.”

Publicul Filminute va fi din nou uimit de ce îţi poate povesti, sau sugera, un cineast în 60 de secunde – nici mai mult, nici mai puţin. Cele 18 ţări reprezentate în festival sunt: Cehia, Finlanda, Islanda, India, Japonia, Malaezia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, SUA şi Ungaria, iar Africa de Sud, Polonia şi Turcia îşi văd pentru prima dată contribuţiile pe shortlist-ul exclusiv al festivalului.

O altă sursă consistentă de calitate este juriul internaţional, selectat în fiecare an pentru a desemna marii câştigători şi care menţine standardele înalte ce au consacrat deja festivalul Filminute. Juriul prestigios din acest an include personalităţi din industria filmului, din media, artă şi publicitate: colaboratorul la “The Guardian” şi criticul de film Ronald Bergan; regizorul, nominalizat la premiile Oscar, Neill Blomkamp (District 9); scenaristul şi regizorul Tanuja Chandra; Jan Lumholdt de la FIPRESCI; Mark Tutssel, Global Chief Creative Officer la Leo Burnett Worldwide.

„În fiecare an ne preocupă efortul de a maximiza gradul de accesibilitate al festivalului”, afirmă Sabaa Quao, co-fondator Filminute. „Continuăm să promovăm festivalul pe platforme tehnologice relevante şi noi. Anul acesta vom difuza filmele pe cele mai sociale locaţii: Facebook, începând din 3 septembrie. În Canada, vom testa terenul pe platforma electronică video-on-demand (VOD) de la Rogers Communications. Iar în India, vom încerca o platformă mobilă VOD care sperăm că ne va oferi informaţii valoroase despre alte opţiuni de a pune conţinut video decât pe smartphone-uri.” „Filminute pe Facebook nu doar permite vizionarea filmelor într-un mediu în care oamenii deja sunt sociabili, dar de asemenea creează o discuţie continuă între spectatorii online. Această interactivitate nu numai că diferenţiază Filminute de alte festivaluri de film convenţionale, dar şi generează cifre impresionante ale audienţei.”

„Nu ne îngrijorează foarte mult ce-ar însemna o locaţie «validă» de ecranizare, noi pur şi simplu ne dorim ca filmele să ruleze cu uşurinţă oriunde şi oricând publicul asta doreşte”, spune Quao. „Statisticile arată că pe parcursul lunii septembrie, când se desfăşoară festivalul, în fiecare 20 de secunde cineva undeva priveşte un film de pe shortlist-ul Filminute. Acest lucru ne produce o satisfacţie incredibilă.”

În fiecare an, de-a lungul întregii luni septembrie, Filminute prezintă o listă extraordinară de 25 de filme, invitând publicul din toată lumea să vizioneze şi să voteze online. Premiul „Best Filminute” şi cinci menţiuni sunt desemnate de juriul distins al Filminute. Audienţa internaţională votează pentru favoritul său, alegând câştigătorul premiului din partea publicului. Premiile Filminute vor fi anunţate în scurt timp după închiderea festivalului, pe 30 septembrie. Mai multe informaţii şi detalii puteţi găsi accesând www.filminute.com. Puteţi urmări Filminute pe Twitter la http://twitter.com/filminute; fanii sunt invitaţi să-şi identifice postările despre Filminute prin hashtag-ul #Filminute. Pe Facebook, urmăriţi via http://www.facebook.com/filminute.

Videoclipuri de animaţie hit, precum gotic-futuristul Splitting the Atom al celor de la Massive Attack, realizat de francezul Edouard Salier; ludicul Eat Raw Meat = Blood Drool de la The Editors, regizat de The Lemnox Brothers, sau electrizantul My Turn al Basement Jaxx şi The Lightspeed Champions, semnat Tomek Ducki, se numără printre cele 28 de titluri, provenind din 13 ţări, selecţionate în competiţia pentru Cel mai bun videoclip. România este reprezentată de Anton Octavian, unul dintre obişnuiţii competiţiilor Anim’est, realizatorul videoclipului Septembers al britanicilor de la The Mantra ATSMM şi de Life Buoy al cunoscutei trupe autohtone indie rock The Pixels, regizat de Dragoş Bardac.

15 clipuri publicitare de succes, provenind din opt ţări, au fost selecţionate în competiţia de Advertising. Printre ele: Ora Aqua al cunoscutului animator român Matei Branea, fost membru al juriului Anim’est în 2008; trilogia-cult Scrabble (Scrabble Hula, Scrabble Sumo, Scrabble Yoga) a francezilor Irina Dakeva şi Clement Dozier sau surprinzătorul Moits al Andreei Dobrota (România, 2009).

La fel ca în fiecare an, scurtmetrajele selecţionate în competiţia Videoclip & Advertising vor fi jurizate de trei personalităţi din lumea publicităţii şi a muzicii underground autohtone.

Cristian „Canu” Banu este partener fondator şi Lead Designer al studioului de design no noise. Înainte de înfiinţarea studioului din 2004, a lucrat timp de opt ani ca Senior Art Director pentru agenţii de advertising din Bucureşti, locale şi multinaţionale. Este alături de Anim’est încă de la ediţia întâi (2006), el fiind creatorul logo-ului care avea să consacre cel mai important festival de animaţie din România, simpatica oaie.

Corina Bompa face parte din echipa Ogilvy, fiind senior copywriter. Licenţiată atât în Limbi Străine, cât şi în Relaţii Publice şi Advertising, este deţinătoarea a numeroase premii acordate de festivaluri importante de publicitate precum Portoroz, Golden Hammer sau Adprint. Din 2008, ea semnează spotul oficial Anim’est şi campaniile de promovare ale festivalului.

Cristian Stanciu „Matze” a intrat pe piaţa muzicală electronică din România încă din 1992, continuând, în 1996, în calitate de co-fondator al Yama Studios, o casă de producţie alături de care a câştigat numeroase premii naţionale şi internaţionale cu piesele muzicale produse.

NSK este formaţia pe care a înfiinţat-o în 1998, alături de Electric Brother şi DJ Vasile. Cei trei au concertat alături  de nume importante ale scenei electro mondiale – Faithless, Slacker, Weird Beats Collective, DJ Matt. În noiembrie 2003, împreună cu Dan Handrabur, DJ Vasile,Vlaicu Golcea, Mitoş Micleuşanu, Matesan, a pus bazele Shukar Collective, un proiect revoluţionar, care explorează ritmurile tradiţionale ale ursarilor prin tehnici moderne de sampling digital.

Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Film de Animaţie Anim’est va avea loc în perioada 8-17 octombrie 2010 la Cinema Patria, Cinema Scala şi Cinema Union din Bucureşti, şi va fi urmată de un follow-up la Cinema Victoria din Cluj, în perioada 22-24 octombrie 2010. Anim’est este organizat de Asociaţia Estenest, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al Ogilvy.

Asta ar fi un fel de horă a corporatiştilor, variantă posacă, în alb şi negru.

Ultimul material semnat Makunouchi Bento are o indicaţie precisă Headphones listening recommended. Şi m-am comformat. După ce am dat jos albumul (liber la donwnload), mi-am pus cuminte căştile pe urechi şi am început o incursiune în lumea sunetelor aranjate într-un pacheţel (bento).

8 piese care curg bine una după cealaltă. Ca sunet se duce mult către cinematic, uneori având impresia că cineva a luat sunetele dintr-o peliculă şi mi le-a rearanjat aici. Multitudinea de sunete şi de efecte îi dau un aer experimental, iar profunzimea lor (dată de un master foarte curat – înalte, medii şi joase fiind foarte clar delimitate încă din mix) conferă fiecărei piese un iz de calm.

“The rights of ownership and possession of the peoples concerned over the lands which they traditionally occupy shall be recognized. [...] The rights of the peoples concerned to the natural resources pertaining to their lands shall be specially safeguarded. [...] In cases in which the State retains the ownership of mineral or sub-surface resources or rights to other resources pertaining to lands, governments shall establish or maintain procedures through which they shall consult these peoples, with a view to ascertaining whether and to what degree their interests would be prejudiced, before undertaking or permitting any programmes for the exploration or exploitation of such resources pertaining to their lands. The peoples concerned shall wherever possible participate in the benefits of such activities, and shall receive fair compensation for any damages which they may sustain as a result of such activities.” (fragment din Convenţia 169 referitoare la popoarele indigene, adoptată în 1989 de către OIM şi respectată creativ de ţările care au ratificat-o).

Ales în 2003, în urma unei campanii având drept slogan “Hope has defeated fear”, Luiz Inacio Lula da Silva, pe scurt Lula, preşedintele “de teflon” al Braziliei, important susţinător al cauzei ţărilor în dezvoltare, lăudat anul trecut de Obama ca fiind “cel mai popular politician din lume”, se află foarte aproape de finalul celui de al doilea şi ultim mandat. În timp ce membrii cabinetului său au fost implicaţi în mai multe scandaluri de corupţie, Lula a rezistat la conducerea ţării, iar de-a lungul celor două mandate, se poate mândri că Brazilia a avut o creştere economică record (desigur, la asta au contribuit şi resursele nu tocmai sărace ale Braziliei), numărându-se printre ţările cel mai putin lovite de măreaţa criză începută în 2008. Cert e că salariile au crescut, la fel ca şi nivelul de trai, mai multe job-uri au fost create, decalajele dintre venituri s-au micşorat, iar Programul de Creştere Accelerată, ce a pus accentul pe dezvoltarea infrastructurii, a ajutat Brazilia să apară drept una din puţinele success stories ale economiei mondiale din ultimul deceniu.

În fine, din această poveste despre dezvoltare nu putea lipsi sectorul energetic, care a obţinut o victorie importantă pe 26 august, când cel mai controversat proiect din ultimii 30 de ani a primit undă verde din partea preşedintelui Lula. Acesta a semnat contractul de concesiune ce permite consorţiului Norte Energia (condus de o filială a companiei de stat Electrobras) să înceapă construcţia barajului Belo Monte, al treilea baraj dîn lume ca mărime – proiect ce datează din 1970 şi a generat deja numeroase proteste în lumea întreagă, reuşind a fi stopat de trei ori până în prezent.

Belo Monte va fi construit pe râul Xingu, un afluent al Amazonului, cu efecte previzibile asupra mediului: despăduriri, inundaţii, secarea râului în aval, diminuarea stocurilor de peşte, dispariţia a vreo 40 de specii de animale. În ceea ce priveşte populaţia indigenă, aceasta va fi dislocată din pricina inundaţiilor şi va rămâne fără o importantă sursă de hrană. În plus, construcţia acestui “canal Panama din mijlocul pădurii”, după cum îl laudă inginerul-şef al proiectului, va determina dublarea populaţiei în regiune, indienii care au trăit în izolare totală devenind vulnerabili, odată intraţi în contact cu noii-veniţi, ceea ce implică un risc crescut de apariţie şi răspândire a bolilor. Survival of the fittest. Ce e cel mai dubios este că eficienţa proiectului este extrem de discutabilă, în lunile secetoase hidrocentrala urmând a genera doar 10% din capacitatea sa. Mda, faţă de Chavez şi Evo Moralez, Lula merita să îi fie mai simpatic lui Obama – doar distruge ecosistemul şi strămută indigenii pentru a mulţumi restul populaţiei, avidă de electricitate şi panicată anul trecut de o pană de curent de trei ore.

Desigur, guvernul a solicitat un raport oficial despre implicaţiile acestei investiţii, pentru a se asigura că efectele negative vor fi minimizate în raport cu beneficiile proiectului. Pe scurt, cifrele livrate de către 40 de experţi independenţi spun că barajul va costa minimum 11 miliarde de dolari, iar construcţia va necesita 20.000 de muncitori (plus 80.000 de job-uri conexe) – deja o mulţime de locuri de muncă –, va inunda o suprafaţă de 500 kmp şi va presupune strămutarea a 16.000 de indigeni (faţă de 40.000, cât estimează ecologiştii). În plus, preşedintele Lula, care a declarat anterior triburilor locale că nu va impune construcţia fără acceptul lor (acesta fiind oricum dreptul lor garantat prin Convenţia de mai sus), e ferm convins că se va ţine cont de problemele sociale şi de mediu, încât totul va fi bine pentru aceştia, iar zonele inundate, adică satele de sub ape, vor deveni parcuri ecologice. O declaraţie absolut ridicolă, mai ales din partea unui om care a primit premiul UNESCO pentru Pace şi suficiente alte distincţii (care m-ar face să am aşteptari mai ridicate) şi care practic, la final de mandat, îşi asumă un război cu populaţia indigenă în numele creşterii economice.

Indienii, ecologiştii, Biserica sunt împotriva proiectului, susţinuţi de câteva staruri, printre care Sigourney Weaver, Sting, Al Gore sau James Cameron, pentru care Pandora este de fapt pădurea amazoniană. 62 de şefi de trib au semnat o petiţie împotriva construirii barajului prin care solicită sprijinul comunităţii internaţionale şi care poate fi citită aici. Indienii nu îşi doresc decât să fie lăsaţi să trăiască în pace în lumea lor, să îşi păstreze obiceiurile şi acea armonie cu natura, pe care oamenii care trăiesc printre betoane nu o vor înţelege niciodată. Mesajul lor e mai mult decât clar: nu vor niciun Belo Monte. Nu vor declanşarea unui proces care nu va aduce decât industrializare forţată, mai mulţi oameni albi, mai multe conflicte, mai multe proiecte de infrastructură, cu atât mai mult cu cât există cel puţin un precedent la Tucuiri, unde localnicii confruntaţi cu o situaţie similară nu au fost niciodată despăgubiţi pentru daunele suferite, iar transformarea apă curgătoare – apă stătătoare a generat binomul ţânţari – malarie. Dar în octombrie vin alegerile în Brazilia, aşa că orice guvern raţional ar alege ceea ce e bine pentru cel mai mare număr de alegători. Să sperăm, măcar, că nu va fi şi scump si inutil.

Nu ştiu dacă e frică sau mânie ce simt oamenii ăştia, nici dacă mai au speranţă, nici dacă înţeleg de ce li se întâmplă ce li se întâmplă. Din nefericire, construcţia de baraje a luat amploare în ultimii ani peste tot în lume, iar impactul asupra populaţiilor indigene şi a mediului a fost minimizat, accentuându-se scopul nobil al producerii de energie verde. Ultimul raport al Survival International pe această temă evidenţiază tocmai consecinţele devastatoare ale acestor baraje: ditrugerea ecosistemelor, a siturilor arheologice, dislocarea a milioane de oameni (între 40-80 milioane de persoane au avut de suferit de pe urma construcţiei a 45.000 de baraje pe glob) şi violarea gravă a drepturilor omului.

Dincolo de problemele corporaţiilor şi ale tuturor celor care au de câştigat de pe urma acestor proiecte, dincolo de rapoartele care mereu vor spune ceea ce trebuie să se spună, marea problemă rămâne cea a consumului, a unui model de dezvoltare pe care ne place să îl numim “sustenabil”, însă e departe de a fi astfel. Pentru mai puţin egoism şi mai multă responsabilitate.

Name: Amy Sol

Gender: Female

Current Location: Las Vegas

Scope: Painting

Web: www.amysol.com

Name: Liu Xiaofang

Gender: Female

Current location: Beijing, China

Scope: Photography

Web: on Photo Gallery

Indoors, calde şi nostalgice. Nu zguduie, nu scutură, nu urlă. Nu-şi dreg vocea sau tenul ca să te impresioneze. Nu se grăbesc nicăieri şi nu te grăbesc nici pe tine. Sunt suficient de relaxate încât să nu-ţi spele vacanţa de pe tricou şi din urechi, dar atât de seducătoare încât îţi pot umple fibra de tremur. Sunt rafinate şi deschise, dar atât de alunecoase încât înlocuiesc vuietul mării pe care încă îl ai în buzunar cu geamătul viorii.

Enescu nu şade întâmplător cu câteva rânduri mai sus. Şi toată vâlvătaia asta de simţiri nu mi s-a năzărit (doar) din cauza vremii. Ce am găsit aici m-a rostogolit între nostalgii şi poftă de joacă; un chef nebun de a-i vedea pe Lucian Ban şi pe John Hébert cum topesc clasicul, cinstindu-l.

I-am ratat anul trecut la Festivalul George Enescu şi rareori insist să învăţ din greşeli, dar 22 septembrie va fi clar o zi mare.

Criticul de film român Mihai Chirilov – directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) şi curatorul Festivalului de Film Românesc de la New York; italianul Simone Massi – regizorul filmului Memories of Dogs, câştigător al Premiului pentru Cel mai bun scurtmetraj la ediţia din 2007 a anim’est; Phil Mulloy – unul dintre cei mai de succes regizori britanici de animaţie independentă ai ultimelor decenii; portugheza Regina Pessoa – cea care a consacrat o tehnică de animaţie cu totul specială, răsplătită cu numeroase premii pentru filmele sale prezentate în festivalurile importante din întreaga lume; şi olandezul Erik van Schaaik, regizorul Fantomei de la cinema, scurtmetrajul premiat cu Trofeul anim’est în 2009, vor alege câştigătorii premiilor pentru Cel mai bun scurtmetraj, Cel mai bun lungmetraj, precum şi pe cel al Trofeului anim’est, oferit unui film din secţiunea Scurtmetraj internaţional.

Profesorul, fotograful şi operatorul Sorin Botoşeneanu, producătorul olandez, cofondator al celui mai important studio de animaţie din Olanda, il Luster Productions, Michiel Snijders, şi Géza M. Tóth, regizorul maghiar nominalizat la Premiul Oscar în 2005, alcătuiesc juriul care va decide câştigătorii Premiilor pentru Cel mai bun film studenţesc, Cel mai bun film românesc şi Cel mai bun film din secţiunea Balkanimation – rezervată scurtmetrajelor din ţările balcanice.

Mihai Chirilov este unul dintre cei mai importanti critici de film din România şi, din 2002, director artistic şi cofondator al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (Cluj). Este curatorul Festivalului de Film Românesc din New York, organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu TribecaCinemas. De asemenea, a făcut parte din juriile unor importante festivaluri internaţionale de film (Hong Kong, Karlovy Vary, Berlin, Göteborg, Chicago, Cleveland, San Francisco, Moscova), la care se adaugă, din toamna lui 2010, şi anim’est. Membru al FIPRESCI – cea mai importantă organizaţie internaţională a criticilor şi jurnaliştilor de film, Mihai Chirilov colaborează cu diferite publicaţii din România şi de peste hotare, dar are şi o activitate de scriitor, fiind, alături de Alex. Leo Şerban şi Ştefan Bălan, semnatar al volumului despre Lars von Trier, Filmele, femeile şi fantomele. Chirilov a condus editorial cele mai importante reviste de cinema din România postdecembristă – “Pro Cinema” şi “Re:Publik”.

Animatorul independent italian Simone Massi a câştigat în 2007 Premiul anim’est pentru Cel mai bun scurtmetraj, cu filmul Memories of Dogs / La Memoria dei cani, filmografia sa numărând 15 titluri premiate la festivaluri naţionale şi internaţionale. În afară de anim’est 2007, Memories of Dogs a fost premiat atât la Festivalul Internaţional de Film de Animaţie de la Annecy – cel mai important festival de animaţie din lume, cât şi la Festivalul de Film de la Zagreb. De asemenea, a lucrat la seriale TV de succes precum Sushi – o producţie MTV, TGR sau BLOB – difuzat de RAITRE.

Animaţiile realizate de britanicul Phil Mulloy surprind partea întunecată a naturii umane şi a valorilor contemporane, într-o manieră umoristică şi uneori şocantă. Filmografia sa cuprinde peste 30 de titluri premiate la festivaluri internaţionale, cum ar fi cele de la Annecy, festivalul de scurtmetraj Curtas Vila do Conde, Hiroshima sau Zagreb. Printre cele mai cunoscute creaţii ale animatorului britanic se numără seria The Ten Commandments / Cele zece porunci (1994-1996), o interpretare satirică şi ireverenţioasă a celor zece porunci, sau The Chain (1998), unul dintre cele 30 de filme de animaţie comandate de ONU pentru a prezenta publicului larg articolele Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Regina Pessoa a devenit un nume cu rezonanţă în animaţia europeană după 2006, anul în care a cucerit Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Film de Animaţie de la Annecy cu scurtmetrajul Tragic Story with Happy Ending, triumf internaţional care a însemnat şi recunoaşterea implicită a tehnicii cu totul speciale folosite de regizoarea portugheză, gipsogravura, care o ajută să creeze o stare care adânceşte misterul ce învăluie personajele sale.

Eric van Schaaik este regizorul scurtmetrajului răsplătit cu Trofeul anim’est 2009 – Fantoma de la cinema, care avea să fie inclus între propunerile Olandei pentru nominalizarea la Premiul Oscar. În 2005, a regizat scurtmetrajul Wind, premiat cu Ursul de cristal – Menţiune specială, acordat Celui mai bun scurtmetraj din competiţia Festivalului Internaţional de Film de la Berlin şi cu Premiul FIPRESCI, obţinut la Festivalul Internaţional de Film de Animaţie de la Annecy. Cariera sa în televiziunea olandeză este, de asemenea, prodigioasă: Eric este autorul unor serii animate olandeze cu statut cult (Jerontje, The Little Man in the Radio, Sausage Dog Titus sau Bush Beasts), care au făcut deliciile mai multor generaţii de copii.

Sorin Botoşeneanu este, în prezent, decan al Facultăţii de Film din cadrul Universitătii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) I.L. Caragiale din Bucureşti, fiind, timp de mai mulţi ani, conferenţiar universitar la Catedra Imagine de film şi televiziune din cadrul aceleiaşi facultăţi. A făcut parte din numeroase jurii (Festivalul Internaţional Astra Film de la Sibiu, Premiile Uniunii Cineaştilor din România – UCIN, Festivalul Internaţional de Film Studenţesc CineMAiubit), fiind un entuziast susţinător al unor demersuri revoluţionare pentru educaţia cinematografică din România.

Producătorul Michiel Snijders este cofondatorul companiei il Luster Productions, înfiinţate în 1997, care a devenit, în doar câţiva ani, cel mai mare producător de scurtmetraje de animaţie din Olanda, având până în prezent 40 de titluri produse – clipuri publicitare, videoclipuri, producţii de televiziune, filme artistice. Printre acestea se numără filmele lui Eric van Schaaik Fantoma de la cinema (2009) sau Wind (2005).

Géza M. Tóth, nominalizat la Premiul Oscar pentru Cel mai bun scurtmetraj de animaţie pentru filmul Maestro (2005), unul dintre cei mai importanţi animatori contemporani din Europa Centrală şi de Est, vine la anim’est 2010 ca membru al juriului, aducând şi un program special, alcătuit din câteva dintre cele mai importante titluri din filmografia sa. Primul său scurtmetraj, Ikarosz (1997), a fost selecţionat în competiţia prestigiosului Festival de Film de la Berlin şi i-a adus regizorului primul premiu important – Menţiunea specială pentru Cel mai bun film de animaţie la Festivalul Internaţional de Film de la Dresda. Cel mai recent film semnat de regizorul maghiar, scurtmetrajul Mama (2009), care o are în rolul principal pe fosta actriţă a Teatrului din Sfântu Gheorghe, Orsolya Török-Illyés, are o carieră bogată în selecţii şi distincţii obţinute la festivalurile de film din Europa, printre acestea numărându-se Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj în cadrul Săptămânii Filmului Maghiar (2009), Premiul pentru Cea mai bună coloană sonoră la Festivalul Internaţional de Film de la Braunschweig sau Premiul special al importantului Festival de Film de Animaţie de la Cracovia.

Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Film de Animaţie Anim’est va avea loc în perioada 8-17 octombrie 2010 la Cinema Patria, Cinema Scala şi Cinema Union din Bucureşti, şi va fi urmată de un follow-up la Cinema Victoria din Cluj, în perioada 22-24 octombrie 2010. Anim’est este organizat de Asociaţia Estenest, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al Ogilvy.