Odeon 4 you
2011, m-am gândit eu, trebuie să fie de bun augur, numai şi pentru că în prima zi a lui doi porumbei se giugiuleau cu neruşinare pe balconul meu. Sau pentru că în doar 13 zile am văzut două spectacole bune, ambele (aşa s-a nimerit) la Odeon, ambele în regia lui Alexandru Dabija. Şi ar mai fi un indiciu – visul că o întreagă trupă de teatru juca numai pentru mine un spectacol măreţ.
Am petrecut 90 de minute de încântare pe o pernuţă neagră la picioarele lui Andrei Şerban (la propriu!) la Pyramus & Thisbe 4 you. Planurile mele de mers la sală şi făcut ale lucruri casnice s-au năruit odată cu vizita Onucăi. A venit la Bucureşti să vadă spectacolul lui Dabija, eu m-am amuzat, ea m-a apostrofat că şi eu fac la fel cu Afrim, avea dreptate, şi pentru că avea dreptate m-am lăsat dusă la teatru. Toţi actorii şi non-actorii Odeonului s-au strâns să interpreteze drama lui Pyramus şi a lui Thisbe într-o comedie inteligent construită pe repere urbane şi actuale.
Ca să nu las vorba ne-explicată, non-actorii Odeonului sunt maşiniştii, recuziterii şi regizorul tehnic, oamenii din spatele scenei care mişcă decoruri şi lumi imaginare. Ei joacă în spectacolul lui Dabija şi o fac incredibil de credibil (sic!), amuzant până la lacrimi şi gâtuiri de voci. Dar cumva e normal efectul pe care îl au asupra ta, din moment ce nu te aştepţi la asta. Ceea ce e suprinzător, sau ce a fost pentru mine, e jocul unor actori pe care i-am trecut cu vederea. Lăsându-l pe Smarandache, actor pe care vreau să îl mai văd la vreun spectacol de-al lui Afrim (Radu, eşti pe recepţie?), care e un fel de Jesus Christ Superstar, lasând-o şi pe minunata doamnă Dorina Lazăr (în Gaiţele, al doilea spectacol de care pomeneam, e extraordinară), sau pe Ionel Mihăilescu (He would make a great Dali!), Marius Damian, Pavel Bartoş şi Ana Maria Moldovan mi-au plăcut tare mult.
Dabija se joacă, cred că i-a permis foarte tare traducerea şi adaptarea textului, dar o face atât de ingenios, cu multe trimiteri (sper că nu mi s-a părut numai mie), că drama celor doi devine de un comic absurd demn de Ionesco. Interpretările şi reinterpretările storc de vlagă spectacolul şi la final simţi că nu ar fi putut dus mai departe, ceea ce îl face închegat, îndreptăţit în rolul pe care şi-l asumă, ce mai, bun.
2011 va fi iarăşi un an cu multe spectacole la Odeon, mai ales că se rejoacă aici Şefele în distribuţia deja celebră – Dorina Lazăr, Coca Bloos, Emilia Dobrin.
