Good vibrations în 2011
Respectiv vibraţii sonore cât să ne ajungă pentru cel puţin o zi. Iată listuţa muzicală de sfârşit de an pe care mi-am promis că am s-o fac, featuring câteva albume made in 2011 care mi-au însoţit zilele anului ce tocmai se încheie. Începem cu o călătorie de dimineaţă, trecem printr-o plimbare pe înserat şi încheiem în creierii nopţii, când parcă nimic nu te poate face să adormi. Începem în 3, 2, 1…
Ozric Tentacles – Paper Monkeys
Ozric Tentacles – Lemon Kush
Mai exact muzică de ascultat dimineaţa când mergi cu trenul, iar pe geam se perindă în viteză păduri, drumuri, sate, munţi, poduri, oraşe, maşini, oameni. Din cauza vitezei cu care treci pe lângă ele nu le poţi reţine pe toate în mod conştient, dar după ce ajungi la destinaţie se contopesc toate într-o amintire a călătoriei. Nu ştiu pe unde s-or fi plimbat membrii trupei, dar albumul ăsta are parfum de călătorie. De unde şi încotro, asta rămâne de văzut.
Guano Apes – Bel Air
Guano Apes – Sunday Lover
Pe la prânz, când efectul cafelei de dimineaţă e pe cale să treacă, e vremea să pui puţin sângele în mişcare. Fie că pleci să dai câteva ture prin cartier sau pur şi simplu te apuci să ţopăi şi să dai din cap prin cameră, Bel Air e un companion excelent. Muzica e suficient de zgomotoasă cât să vrei să dai volumul mai tare şi suficient de lipicioasă cât să ajungi să o fredonezi. Nu lipsesc nici momentele mai calme, de respirat adânc şi de băut un pahar de apă. Din când în mai apar şi nişte nori, temperatura scade un pic iar atmosfera se mai întunecă, dar la ascultări viitoare te vei surprinde aşteptând exact momentele acelea.
Björk – Biophilia
Björk – Mutual Core
Ca să fiu cinstit, cel mai bine s-ar potrivi într-o zi de vară arctică, cu 24 de ore de lumină un pic nepământeană, aşa cam ca prin Islanda. În lipsă de aşa ceva, merge şi o după amiază rece, cu nori albi şi pufoşi lăsând să se întrezărească un cer cam-prea-albastru şi, fugar, câte-o rază de soare. Vocea lui Björk te va transporta oricum până prin prin preajma Cercului Polar, dacă nu cumva mai departe; la urma urmei, dacă te afli în spaţiu, deasupra planului în care orbitează planetele sistemului solar, tot o zi continuă va fi. Şi tot cu o lumină puţin nepământeană. Oricum ar fi, pe parcursul călătoriei e musai să ai cu tine ceva din care să sorbi versurile.
Tenhi – Saivo
Tenhi – Pojan kiiski
Când după-amiaza se întunecă şi se lasă seara, ia albumul ăsta în player şi ascultă-l în timp ce te plimbi printr-un oraş gri, tăcut şi pustiu. Lumea fie stă în case, sărbătorind Crăciunul cu cei dragi, fie a părăsit oraşul de tot, sperând la un strop de zăpadă prin munţi. Asta te face pe tine cam singurul om de pe stradă, păşind răzleţ în aerul rece, iar dacă ajungi cumva printr-un parc unde frunzele toamnei mai zac încă pe jos, cu atât mai bine. Am impresia că se potriveşte la fel de bine şi dimineaţa, în orele de dinainte de răsărit, când totul e încremenit într-o lumină nu-prea-lumină. De încercat.
Ulver – Wars of the Roses
Ulver – February MMX
Începe să-l asculţi în maşină pe la 9 seara, în drum spre casă, apoi continuă-l la un pahar de vin în semiobscuritate ca preludiu la o noapte petrecută cu cineva. S-ar potrivi ca soundtrack pentru un film erotic regizat de David Lynch. Senzual, obscur, cu un parfum urban în care sinteticul (efecte, samples) şi organicul (pian, voci) se împletesc de minune. Atmosferă nu atât întunecată cât misterioasă, iar vocea lui Garm are câteodată exact timbrul ăla cu care cineva, într-o cameră întunecată cu lumânări pâlpâind, ţi-ar spune un secret.
Steven Wilson – Grace for Drowning
Steven Wilson – Sectarian
Divers, pe alocuri melodios, alteori dezlănţuit, dar cu o pătrunzătoare aromă nocturnă. Dă-i play pe la 11 noaptea, în speranţa că vecinii nu s-au culcat, lasă-l să inunde camera şi călătoreşte alături de el. Dacă ai mai ascultat ce-a făcut Wilson îţi va suna oarecum familiar, ca atunci când din tramvai vezi fugar pe stradă pe cineva care ţi se pare cunoscut, dar nu mai poţi să te întorci ca să te convingi. Foarte bogat în straturi şi în texturi, însă exact atunci când ar putea deveni copleşitor vine câte un moment de respiro. Dacă reuşeşti să-i fii alături până la final, te va aduce înapoi în siguranţă.
The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble – From the Stairwell
The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble – All Is One
Pentru atunci când zaci în pat de vreo două ore deja, dar somnul nu vrea să te cuprindă. Nu după mult timp te vei găsi rătăcind printre notele răzleţe de pian şi texturile de bass ca printre nişte amintiri pierdute. Afară va ploua, iar tu vei sta pe o terasă întunecată fumând o ţigară proastă şi admirând jocul stropilor într-o lumină galbenă din depărtare. Sfârşitul te va prinde invariabil fie într-un vis veritabil, fie într-o reverie bizară – o schimbare în bine, oricum, faţă de angoasa febrilă a unei insomnii. Probabil nu te va ajuta să visezi frumos, dar precis îţi va face coşmarurile mai interesante.
La mulţi ani & a spicy New Year! 
