Silvia Török, actriţa din bolul peştelui auriu
Nu mai e un secret pentru nimeni că bat ţara în lung şi-n lat după spectacolele lui Radu Afrim. Drumurile astea m-au dus la început de lună la Timişoara, unde am văzut Fetiţa din bolul peştelui auriu, spectacol montat de Radu la Teatrul German de Stat, cu scenografia bucurie-pentru-ochi a lui Dragoş Buhagiar.
Şi sigur nu aş fi plâns hohotit la final dacă nu era interpretarea Silviei Török, o actriţă căreia îi prevăd UNITER pentru debut şi numai lucruri minunate. O mai văzusem în urmă cu doi ani la Cluj, în Mesajul cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică, dar ce reuşeşte să creeze în spectacolul ăsta cu personajul Iris e wow. Aşa că notaţi numele ei şi mergeţi la Timişoara să o vedeţi. O să vă aducă nişte lacrimi în ochi, dar cu gust de mare fericită/re.
Nu eşti la prima colaborare cu Radu Afrim. Dar cum a fost de data asta, având în vedere că rolul pe care îl ai susţine spectacolul?
Aşa este, am mai avut şansa să colaborez cu Radu Afrim la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, iar în momentul în care am aflat că am putea lucra din nou împreună m-a cuprins un sentiment de familiaritate şi implicit de bucurie.
dragostea e-un lucru mărunt
- eu nu cred în pauze.
- nici eu, şi asta mă sperie cel mai tare.
Nici că se potrivea mai bine animaţia asta azi, pe vremea de afară, şi după ce inima nu ştie dacă să o ia la trap sau să se oprească.
Atmosferă explozivă în primele 2 zile la Bucharest International Jazz Competition 2012
Sâmbătă, 12 mai, a avut loc deschiderea celei de-a 6 ediţii Bucharest International Jazz Competition, unul dintre cele mai importante concursuri de muzică jazz din Europa. Un număr impresionant de 24 trupe din SUA, Europa, Australia, Japonia, Rusia, Brazilia şi Israel vor concerta în fiecare seară de la ora 19:00, pe scena teatrului Odeon, sala Studio, pentru a câştiga în faţa juriului şi a publicului bucureştean titlul de cea mai bună trupă de jazz.
Bucharest International Jazz Competition, una dintre primele trei competiţii de profil din Europa şi cel mai important concurs de jazz din România se desfăşoară în cadrul Festivalului Internaţional EUROPAfest – jazz, blues, pop & clasic, care adună în Bucureşti 300 de muzicieni din 45 de ţări, între 4 şi 19 mai.
The Eagleman Stag
BAFTA pentru Cel mai bun film de animaţie în 2011.
Narat excelent.
Realizat impecabil de Mikey Please.
Despre ce ne roade deseori – cum trece timpul şi uităm ce e mai important.
Tarkovsky & jazz
Pe 12 mai, de la 20:00, Lucian Ban, Mat Maneri, Silent Strike şi Dan Băsu vor urca pe scena ArCuB-ului pentru Tarkovsky Redux, spectacol de jazz inspirat de filmele lui Andrei Tarkovsky. L-am rugat aşadar pe Lucian Ban să ne povestească un pic despre spectacol.
Foto: Mino Tibrea
Vii destul de rar în România şi numai pentru spectacole-proiecte speciale, cum a fost şi cazul lui Enesco Re-Imagined, şi cum e şi cazul Tarkovsky Redux. Nu ai teama că publicul uită şi trebuie tot timpul întreţinut?
Eu vin de câte ori pot, dar nu e interes. Şi e şi greu să cânţi de multe ori în Bucureşti, pentru că se întâmplă multe evenimente şi organizatorii au propriile agende. E un fenomen des întâlnit de fapt, am vorbit cu alţi colegi de breaslă din diferite ţări – destul de greu te reîntorci în ţara ta. Pot să descriu cum e, dar nu ştiu care sunt motivele.
Independenţa Film aduce filme din selecţia oficială Cannes 2012
Ca şi anul trecut, şi în 2012 Independenţa Film distribuie în România filme prezentate în selecţia oficială Cannes 2012 (16-27 mai). Ca de obicei, numele mari din competiţie vor ajunge şi pe ecranele din ţară: Michael Haneke – care concurează anul acesta cu lungmetrajul „Amour”, cu Isabelle Hupert şi Jean-Louis Trintignant în roluri principale, Thomas Vinterberg – cu drama „The Hunt”, cu Mads Mikkelsen şi Alexandra Rapaport, Ken Loach – cu „The Angel‘s Share” şi Leos Carax – cu „Holy Motors”.
revoluţia mea
Miercuri, la cinema Studio, de la 20:00, în cadrul Festivalului Filmului European, va fi prezentat documentarul lui Laurenţiu Calciu – După Revoluţie. Aveam 7 ani şi nu mi-amintesc foarte bine ce era pe străzi în ’90, însă am trăit intens zilele din decembrie ’89, mai ales că stăteam lângă aeroport, în Otopeni. Curioasă de ce a filmat Laurenţiu Calciu pe străzile Bucureştiului, mi-am amintit de un text pe care l-am scris în urmă cu vreo trei ani despre zilele alea. Îl redau aici şi sper că veniţi miercuri la film, pentru că uneori e bine să nu uităm.
Complex de vitamine | Bogdan Ghiu
Club Electroputere anunţă lansarea programului de dezbateri, conferinţe şi ateliere Complex de Vitamine.
Plecând de la constatarea că astăzi posibilităţile de dezvoltare ale relaţiilor interumane şi a schimbului de idei şi opinii în societatea contemporana sunt limitate de spaţiile şi canalele de comunicare multimedia, special construite pentru a servi pieţei de consum şi controlului, programul Complex de Vitamine încearcă sş scurtcircuiteze această stare de fapt, propunându-şi să creeze un spaţiu educaţional independent, alternativ, de dezbatere şi relaţionare necondiţionată.Complex de Vitamine urmăreşte să împărtăşească publicului, prin selecţia invitaţilor şi prin particularităţile temelor, atât aspecte ale cotidianului care scapă criticii, cât şi idei, proiecte sau opinii ce pot avea o importantă componentă practică.
Primul eveniment din seria Complex de Vitamine este CVsm – Atelier de identităţi cu Bogdan Ghiu.
11 mai 2011, orele 18:00
Club Electroputere
Str. Calea Bucureşti nr. 56, Craiova
Şi peştişorii aurii se îneacă, nu-i aşa?
Văzând decorul rupt din soarele saharian şi adus în scenă de Dragoş Buhagiar îţi poate trece prin cap că de data asta Afrim a regizat un spectacol vesel. Şi apoi pseudo-finalul care m-a făcut să exclam că happy ending-urile la Radu şterg tot dramatismul dinainte ca un burete pe tabla unsă de cretă, ceva nemaiîntâlnit în nimic din ce-a mai montat el (poate un pic, dar doar un pic, la Avalanşa). Cât m-am înşelat! Fetiţa din bolul peştelui auriu, cel mai recent spectacol afrimiam, de la Teatrul German de Stat din Timişoara, nu e nicidecum aşa – echilibrat până la finalul-final, când m-a făcut să plâng hohotit şi am vrut s-o zbughesc din sală direct pe scenă şi să iau în braţe fetiţa care a înotat prin anii copilăriei ca peştele Ahmal. În cerc.
Festivalul Filmului European – unde ne întâlnim
Ca un soi de încălzire pentru TIFF (1-10 iunie, Cluj Napoca), de mâine ne vedem prin cinema preţ de o săptămână, la câteva dintre filmele din cadrul Festivalului de Film European, organizat de Institutul Cultural Român şi ajuns la cea de-a 16-a ediţie. Pentru că în seara asta m-am întâlnit pur întâmplător cu un bun prieten (vorbeam la telefon şi ne-am dat seama că eram la două minute unul de celălalt), pe care îl consider selecţioner de nădejde pentru cultura mea cinematografică, am făcut oarecum împreună (ca să nu zic mai mult el) o listă cu ce e musai de văzut. Aşa că vă spun şi vouă.
EUROPAfest – 100% jazz and more
Bucureşti, capitala jazz-ului mondial
24 trupe din SUA, Europa, Australia, Japonia, Rusia, Brazilia şi Israel
Între 12 şi 19 mai 2012, la Teatrul Odeon, EUROPAfest – 100% jazz and more transformă Bucureştiul în Capitala jazz-ului mondial, prezentând în cadrul Bucharest International Jazz Competition, concerte de excepţie cu trupe din 24 ţări – SUA, Polonia, Elveţia, Slovenia, UK, Germania, Olanda, Israel, Armenia, Australia, Brazilia, Franţa, Islanda, Italia, Japonia, Columbia, Rusia, Rep. Moldova, Norvegia, România, Spania, Suedia, Ungaria.
