byron singing in the rain
Pe 21 mai a avut loc deschiderea terasei Fabrica. Un eveniment interesant, prima dată când se deschide un asemenea tip de locaţie la clubul respectiv. Cu acest prilej de sărbătoare, pe o scenă amplasată afară, a avut loc de la ora 20:00 şi un concert byron.
Scrisoare deschisă pentru prieteni
Astăzi sunt personal, intim şi îngândurat. Pun un diagnostic. M-am născut pe 11 Mai. Ceea ce implică, negreşit, faptul că săptămâna asta, marţi, a fost ziua mea. O chestie deloc ciudată, se întâmplă în fiecare an, ziua mea. Anul trecut nu prea m-am serbat. Deloc. Asta pentru că nu îmi place. Obligaţii cretine, liste, zâmbete, cadouri. Nu îmi place aglomeraţia, gălăgia. M-am simţit bine alături de cei dragi, de familie, şi cam atât. Anul ăsta în schimb, a fost perfect.
Instinctual, periculos
Este periculos să trăieşti în România. Nu sunt singurul care şi-a pierdut speranţa în viitor, sentimentele de scârbă şi de dezamăgire fiind unele în care marea majoritate a societăţii se scufundă. Pe viitor, nu ştiu de ce ar trebui să ne fie frică – că am rămas rău de tot în urmă, că avem nişte mari împrumuturi de plătit, că avem o mare criză de identitate şi de morală. Mai grav este că s-a vopsit totul în curcubeu, însă la un moment dat o să rămânem fără vopsea…
Mnozil Brass
Vă povesteam cândva despre Ukulele Orchestra of Great Britain.
În ordinea numerelor de pe tricou, după ce am văzut atunci un filmuleţ cu ei, dirijorul mi-a mai arătat o chestie. A fost o surpriză plăcută, mai ales că e greu să se găsească atâţia suflători atât de tehnici, dar care să se descurce şi cu vocea. Aveam să îi văd pe cei de la Mnozil Brass.
Formaţia “Anton Pann” la radio
Tocmai am aflat că astăzi la ora 21:00, la Radio România Internaţional, la emisiunea Rapsodiile Mileniului III, moderată de Olivia Sima, vor fi invitaţi câţiva membri din formaţia de muzică veche Anton Pann, condusă de dirijorul Constantin Răileanu.
De ascultat online.
Un vis de-al meu a fost pe bune
Închipuiţi-vă că Ştefan Bănică Jr. ar face un duet mic cu Elvis Presley sau l-ar avea pe J.D. Sumner în formaţia vocală din spate. byron ar face şi ei câteva repetiţii împreună cu Radiohead sau Peter Gabriel. Exemple de genul acesta sunt nenumărate. Fiecare are un artist pe care îl respectă şi un vis să cânte măcar o melodie cu acesta.
Varianta mea este una cu totul diferită, aproape de neînţeles. Minunăţia s-a întâmplat într-o duminică, pe 27 iulie 2008, la Sighişoara, iar pe ei îi cheamă En Chordais.
Aprindeţi lumina!
Rubrica “Tocăniţa lu’ Zamfir”, ultimul număr al revistei Teen Press.
A fost foarte greu pentru umbra mea să se descurce prin oraş. După ce că a trebuit să umble după mine peste tot, fără ca eu să o oblig, nici la binele ei nu m-am gândit.
Se ştie, ştie, ştie…
Cred că la 99% dintre românii care nu aparţin unei etnii, le plac cântecele romilor, le plac nunţile făcute de romi, le place să audă, poate nu 99%, dar sunt atâţia solişti, cântăreţi, dacă mă gândesc de la Adi Minune până la oricine, le plac manelele.
Finding good stuff şi care e visul meu
Fiecare găsim câteodată tot felul de artişti de care prindem drag. Unul găseşte un pictor, altul vreun regizor, toţi suntem nebuni în felul nostru. Eu caut, în marea majoritate a cazurilor, muzică bună. Întotdeauna. Astfel, o să încerc să vă mai povestesc din când în când despre diverse rezultate ale căutării, ceva de genul scoru’ şi minutu’.
Cuvinte
Rubrica “Tocăniţa lu’ Zamfir”, ultimul număr al revistei Teen Press
Cuvânt după cuvânt, pagină cu pagină, fiecare pământean are viaţa împărţită în capitole. Te trezeşti dimineaţa cu sufletul buimac, ameţit, ca un pugilist după o serie primită în plin. Înţelegi ce să întâmplă în jur, realizezi cât e ceasul şi, instantaneu, calculezi dacă trebuie să te ridici din pat sau nu.
Surprinzător, întotdeauna se mai găsesc zece minute în care somnul este mai ispititor ca niciodată. Dacă un pugilist a căzut la podea, se ridică imediat, conştient că trebuie să ducă lupta până la capăt. Însă, câteodată, el rămâne jos, prea obosit, doborât de lovituri. Aşa se întâmplă dacă nu reuşeşti să te trezeşti şi adormi la loc, un efect ciudat. Ca şi cum ai clipi şi au trecut brusc două ore. La fel de surprinzător, întotdeauna trebuie să ieşi pe uşă într-un sfert de oră, tu fiind în pijamale, sub plapumă.