Fire in the hole. Diana Al-Hadid
Începusem să scriu acum ceva timp, când aveam, ce e drept, şi mintea mai limpede, despre artişti arabi. Seria de posturi am denumit-o Fire in the hole. Spuneam atunci că am ales acest titlu din dorinţa de a prezenta arta arabă ca o contra-pondere la frica arabă. Sintagmei fire in the hole i-am metaforizat semnificaţiile, sugerînd explozia, nu a unei bombe, ci a artei arabe, în sensul său larg.
După ce am vorbit despre Hassan Khan (muzician şi scriitor) şi despre Reem Al Faisal (fotograf), acum îmi face plăcere să vă vorbesc şi despre Diana Al-Hadid.
The Tower to Infinite Problems [2008] Diana Al-Hadid s-a născut în anul 1981 în Aleppo, Siria. După ce a studiat sculptura şi istoria artei la Kent State University (Ohio, USA), a început, apoi, un master în sculptură la Virginia Commonwealth University pentru ca apoi să se transfere la Skowhegan School of Painting and Sculpture.
Motivul ce predomină în lucrările artistei este acela al efemerului. Mesajul transmis prin lucrările supradimensionale, este acela de fragilitate – toate construcţile măreţe ale omului sunt supuse declinului şi imediatului, nimic nu poate dăinui veşnic. Una din temele importante discutate în lucrări este aceea a turnului. Diana spune că a fost puternic influenţată de legenda Turnului Babel.
I loved the story of its destruction, by the magical confusion of tongues, an incapability of communication. I loved that God was offended by the egoist enterprise. I loved the half-finished relic, the sudden abbreviation of ambition, and the dispersing of cultures and languages that ensued. Some say that its destruction gave birth to another idealistic pursuit that is outside of language – art-making. I was primarily attracted to the in fact by Pieter Bruegel’s painting. At the time of my show, I was also hearing a lot about the Large Hadron Collinder, which was compared to the Tower of Babel in is scale and ambition.
Multe din lucrări arată ca şi când ar fi căzut de pe masa unde au fost finisate. Au căzut şi s-au spart sau au plesnit, sau sunt acolo de sute ani, sau sunt deteriorate; altele par, pur şi simplu, neterminate. Toate acestea până când privirea se obişnuieşte, până când privirea percepe întregul. Abia acum privitorul înţelege eroziunea timpului.
Noţiunea de trecere a timpului este dată prin combinarea mai multor tipuri de materiale – lemn, plastic, fibră de sticlă, fibră de carbon, vopseluri, polistiren etc.
Portal to a black hole [2007]
I am also interested in architecture that behaves like a body, in sculpture that engages the body. I tend to think my works as stills from a film, or a record of a geological or historical event, often one that is hypothetical or invented. I am also attracted to forms that do not sit obediently on the floor. My process is very physical and spontaneous and the constructions that are “pulled apart” or “shattered” are a result of my sometimes aggressive relationship with the pieces. I fluctuate from aggression and delicateness, and I think that the forms are primarily a record of that process - Diana Al-Hadid
Arta Dianei Al-Hadid este una eminamente simbolică. Cu toate acestea ea nu lucrează cu motive diferite, complexitatea lucrărilor venind din întrepătrunderea mai multor discipline artistice. Cu fiecare nouă lucrare ea ne mai prezintă un capitol nou al aceleiaşi poveşti. O mie şi una de nopţi contemporană.
Record of a Mortal Universe [2007]
.
All the stops [2007]
