Damien Hirst – Hârşt! Hârşt!
Hârşt! Hârşt! – cam asta-i muzica ce-i place lui Damien Hirst, iar instrumentul lui preferat este fierăstrăul.
Mărturie în acest sens stau numeroase necuvântătoare – miei, viţei şi-un rechin – scoase din anonimatul regnului lor, disecate şi suspendate în eternitate (mai exact, în formol).
Instalaţia Mother and Child Divided ne arata cum două necuvântătoare devin foarte grăitoare în acest sens: o vacă şi un viţel, considerat urmaşul ei biologic, sunt tăiaţi în două, introduşi cu artă în două bazine cu formol şi mânaţi cu echivalentele în engleză ale lui “hăis!” şi “cea!” la Bienala de la Veneţia (1993).
Lucrarea Death Explained ne supune atenţiei un rechin care, aţi ghicit!, a fost tăiat în două şi introdus, cu artă cu tot, în două bazine cu formol.
Şi, ca să-i dăm rechinului ce-i al rechinului, trebuie să precizăm că el e urmaşul direct al unui rechin întreg, introdus in formol încă din 1991 şi intitulat The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living.
Nu, nu e vorba de nici o omisiune. Seria animalieră susamintită nu include purceii. Poate pentru ca una e să bagi un purcel în formol şi cu totul altceva să bagi un viţel sau un rechin în acelaşi formol. Greutatea semantică şi expresivă se deplasează vizibil de la un caz altul. Pentru detalii, consultaţi Legea lui Arhimede.
Dar haideţi să nu ne form…olizăm…
Râdem, glumim, dar nu e râsul nostru. E al lui Damien Hirst. Şi, la rândul lui, Hirst râde, glumeşte, dar nu părăseşte incinta, adică sala de licitaţii. De fapt, la ultima lui licitaţie de la Sotheby’s, cu lucrarea intitulată Beautiful Inside My Head Forever, Hirst a obţinut 140 de milioane de euro, doborând astfel recordul mondial pentru un artist în viaţă.
