Da’ ei cum poate?
Dacă tot şi-a vărsat Codin justificatul năduf peste această mocirlă numită clasă politică, cred că am ales perfect momentul ca să răsucesc briceagul în rană.
În sus şi-n jos, americanii e proşti.
Totuşi, în prostia lor, sunt nu foarte rar destul de ingenuoşi, generoşi şi solidari. Românii sunt scârbiţi de homeleşii lor, de parcă vreunul din noi, nehomeleşii, am avea un merit personal evident pentru faptul că nu aparţinem acestei categorii de oameni pentru care fiecare zi chiar e o luptă.
E însă un subiect pe care nu am de gând să îl dezvolt, el fiind deja foarte amplu abordat de Codin, acum nu foarte mult timp, în I see ghosts. Am vrut doar să îndrept atenţia spre faptul că în timp ce noi ne aflăm într-un neant al lipsei oricăror valori, în cadrul celor mai multe naţiuni pe care noi le minimalizăm (vezi etichetele puse ungurilor, nemţilor, americanilor, chinezilor, turcilor) au loc tot felul de campanii şi de evenimente menite să atenueze sau să vindece diverse plăgi ale societăţii.
Oameni fără adăpost există în toată lumea, nu numai la noi. Diferenţa constă în felul în care sunt priviţi. Sau în faptul că la noi nu sunt deloc priviţi.
Şi înainte de a mă înflăcăra (excesiv), o să spun că am zâmbit involuntar când am dat peste acest site, al campaniei The Big Warm Up. Nu e o campanie prin care se construiesc adăposturi sau prin care se refac destine, ci doar una prin care la nivel naţional se donează respectiv colectează geci, care urmează să se dea mai departe celor care sub cap nu au pernă, ci borduri sau cartoane. Totul a început în Boston şi s-a extins la nivel naţional, sub acel impuls numit solidaritate. Proiectul este realizat în colaborare cu Lands’ End, magazinele lor fiind locurile în care cei care vor să doneze pot lăsa hainele respective spre colectare. Există şi un stimulent financiar, şi anume o reducere de 20% la achiziţionarea unei geci noi. După cum probabil veţi vedea, site-ul este extrem de bine gândit, un adevărat suport al unei campanii care speră să aibă rezultate.
Nu am putut să nu mă întreb ce aşteptăm. Ce aştept? Ce aştepţi? Ce aşteaptă?
Ar fi minunat daca un producator / comerciant de haine neaos si-ar pune la dispozitie magazinele clientilor sai care vor sa faca donatii pt cei fara adapost. Sunt sigur ca multi dintre noi am darui cu placere tot ce ne prisoseste. Dar cine s-ar implica intr-o asemenea campanie sociala care sa-i aduca (cel putin la inceput) doar profituri de imagine? Romanii e destepti…
Of nu ştiu Mihai, uneori mă simt foarte vinovată pentru că mă opresc în astfel de întrebări… Poate s-ar găsi. Nu acum probabil, pentru că toţi se dau cu posteriorul de pământ că a venit criza. Dar poate în vreo 5 ani… Nu ştiu.
de fapt, din cate am inteles, homelesii sunt doar un procent din cei pentru care colecteaza… sunt vizati si cei din azilele de batrani, din azilele de nefamilisti, etc. Fiecare bulina de la baza timeline-ului reprezinta o categorie
Bună Şerban. Pentru ei toţi cei vizaţi prin bulinele alea pe care le-ai remarcat sunt homeless people; unii dintre ei trăiesc pe stradă, alţii în adăposturi.