Cu Jidvei înainte, marş!
Masa de seară în deplasare cu munca presupune relaxare şi satisfacerea unei nevoi fireşti, eventual cu o pulpă de pui la grătar, dar nu e aşa. Pentru că, de cele mai multe ori, masa de seară e în continuare muncă prin întreţinerea musafirului.
Eu şi doi danezi la o crîşmă din Satu Mare, singurii clienţi într-un beci ornat cu cepe şi usturoi, mileuri maramureşene şi două plasme imense. Una pe Realitatea TV, cealaltă pe ceva Discovery. Ne aşezăm stingheri la una din mesele de pe margine, de fapt nişte bănci pe sistem crîşmă americană de steak şi cartofi.
După pauza firească de consultare a meniului care şi pentru mine e greu de înţeles pentru că e arhaic şi plin de versuri de rahat (unde naiba au dispărut meniurile simple, cartofi cu pulpă la grătar şi salată de varză?) şi după pauză şi mai mare pentru tradusul folclorului românesc, reuşesc să împac pe toată lumea şi chiar să comand şi vin.
E 13 octombrie, marţi. Realitatea TV e deja pe emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, aşa că ciulesc urechile să aflu dacă a căzut sau nu guvernul. Aflu că da şi nu prea, dar mă concentrez să înţeleg procedurile lu’ peşte prăjit din constituţia noastră, mama tuturor neînţelegerilor şi îi explic şefului meu că da, asta înseamnă că proiectul nostru mai are de aşteptat fiindcă momentan nu prea mai avem ministru.
- Deci a căzut?
- Aproape. L-au dat jos, dar mai are de stat, că vin alegerile prezidenţiale şi nu prea poa’ să plece.
- Aveţi alegeri? (celălalt danez).
- Da. În noiembrie.
- Şi pe cine alegi?
- Ăăăăă….încă nu ştiu.
- Basesc nu mai candidează? (şeful meu). Că erai mulţumită de el.
- Cine? (celălalt danez).
- Basesc. E acum preşedinte şi Dana era foarte fericită atunci cînd a cîştigat. E fostul primar al Bucureştiului şi a devenit celebru fighting the dogs.
Celălat danez e un pic nedumerit, dar îmi place prea tare conversaţia dintre ei ca să mă bag, aşa că mai iau o gură de vin şi îl las pe şeful meu să fie ghid.
- Care cîini?
- Cîinii vagabonzi. În Bucureşti era plin şi Basesc a reuşit să îi omoare pe toţi. Dar e şi foarte popular şi din afara sistemului corupt. Mai ales că atunci cînd a cîştigat el, lumea era deja sătulă de foştii comunişti care erau la putere, Nastase, nu?
- Da. (Prefer iar să nu zic nimic, pentru că simplitatea asta a definiţiilor mă lasă mută. Plus că mă interesează sincer ce cred alţii despre noi).
- Oricum, Bucureştiul s-a schimbat mult cînd era el primar. Acum tot pe el îl alegi?
- Nu ştiu, nu cred.
Se uită miraţi la mine şi aproape mi se face ruşine de indecizia mea. Lucrurile astea ar trebui să fie clare, cel puţin pentru ei sunt, dar nu pot să le explic că n-am pe cine, e prea complicat şi mi-e încă foame.
- N-a zis el de legalizarea drogurilor şi a prostituţiei? I can tell you, that came as a big surprise for us. I mean, c’mon!
- Adică?
- Adică nici noi nu am făcut treaba asta. Dar, din proprie experienţă, îţi zic că puteţi aduce o grămadă de turişti. Copenhaga în anii 60 era plină, veneau să-şi fumeze minţile şi autorităţile noastre erau în regulă cu asta, chiar le-au pus la dispoziţie un parc, Christiania, de unde nu aveau voie să iasă. Iar cu legalizarea prostituţiei nu faceţi cine ştie ce, la noi e legalizată într-un fel, dar tot degeaba, pentru că fetele nu se declară, să nu plătească taxe. Deci tot aia e.
Îşi termină vinul din pahar şi apoi face semn chelneriţei. Cere coniac Jidvei şi îi spune celuilalt:
- Coniacul ăsta e cel mai bun, le bate pe toate alea franţuzeşti. Să vezi ce şoc ai că, dacă îl miroşi, îi simţi tăria direct în nări dar, cînd îl guşti, ţi se umple gura de aromă. Să ţii minte, Jidvei. Zău, Dana, nu ştiu de ce nu promovaţi astfel de lucruri.
Nici eu nu ştiu, zău, dacă mai are vreun sens să încerc să explic ceva. Din boxe se aude un cîntec de jale despre un tip care a venit plin de bani din Spania, dar şi-a găsit satul schimbat şi pe nimeni acasă. Şi mă gîndesc că a face politică la masă cu români sau cu danezi e cam acelaşi lucru.
simpatici “danejii”