Oamenii se trag din oi, nu din maimuțe
O femeie goală într-un cărucior de supermarket. Te șochează?
Fotografie de Baptiste Mondino
Cunoscut publicului ca Jeune et con în 1999, insolentul Damien Saez reia la maturitate stindardul lui Zola. Imaginea de mai sus este coperta albumului său “J’accuse”, refuzată de RATP (Regia Autonomă de Transport a Parisului, da 
) și de mai multe firme mari de afișaj din capitala Franței pentru că este degradantă pentru femei. Evident, spre deosebire de afișele publicitare din industria parfumurilor sau a cosmeticelor. De altfel, nu este prima oară când RATP ia asemenea decizii: în 2005 a cenzurat un afiș “prea gay” al asociației Rainbow Attitude Expo și în noiembrie anul trecut afișul filmului Gainsbourg (Vie héroïque) unde protagonistul sufla fumul de la o țigară.
Faut du gasoil dans la bagnole/ La carte bleue dans la chatte
O dezbatere halucinantă despre esenţa ficţiunii şi un tur de forţă hipnotic prin suprarealitate
Articolul a fost scris de Simona Mantarlian şi trimis spre publicare Ginger Group.
Ultimele filme vizionate la cinema, venite după calupul de trailer-uri care includeau şi Imaginariumul Doctorului Parnassus, păreau, inevitabil şi subconştient, fără sare şi piper. Câteva imagini din filmul lui Terry Gilliam, pe vremea aceea coming soon, editate în câteva fracţiuni de secundă reprezentative şi urmărite în sala întunecată, pe un ecran mare, au fost de ajuns cât să-mi taie respiraţia doar printr-un trailer şi aproape să uit de filmul pentru care plătisem de fapt biletul.
Alergătorul
În iulie 1983, un japonez a parcurs, în pas alergător, traseul original al primului maraton din lume, dar în sens invers: Atena – Marathon. Însoțit doar de o mașină în care se aflau un reporter și un fotograf și de arșița verii grecești, japonezul a dat gata traseul de aproape 42 de km în 3 ore și 51 de minute. La final s-a răcorit în satul Marathon cu o bere Amstel. După cum el însuși spune: „M-am luptat cu un trafic de coșmar, o căldură inimaginabilă și o sete cumplită. Ar trebui să fiu mândru de mine, dar acum nu-mi pasă. Lucrul care mă bucură cel mai tare e că nu mai trebuie să alerg nici măcar un metru.” Japonezul care a spus asta este Haruki Murakami, scriitorul de care ne-am îndrăgostit mulți dintre noi și care a scris o carte autobiografică despre cariera lui de alergător.
Alice is me and you
Ginger Group este nu doar un proiect cultural, ci şi o reţea umană, alcătuită din persoane cu gusturi şi opinii diverse, însă deopotrivă interesate de ce se întâmplă în arta contemporană, înţeleasă în sensul cel mai larg. Materialele semnate Ginger Joint sunt rezultatele unor discuţii purtate de 2, 3, 4… dintre membrii grupului, pe marginea unor creaţii artistice şi subiecte de actualitate.
Azi vorbim despre Alice în Ţara Minunilor (Alice in Wonderland), cel mai recent film al cineastului american Tim Burton, lansat pe marile ecrane din România şi din întreaga lume pe 5 martie.
Ne povestesc Mimo, Codin Orășeanu, Smaranda și Mihai Fulger.
Faire le mur. Jouer la fille de l’art: Miss Tic
.
Kees van Dongen în câteva cuvinte
Prima oară am auzit de Kees Van Dongen într-o biografie a lui Gainsbourg. Serge spunea că dacă ar fi fost un tablou, Catherine Deneuve nu putea fi decât un Van Dongen. Pe Google Images, asemănărea se traducea într-o atmosferă de cafenele pariziene de care erau impregnate tablourile necunoscutului cu 3 nume.
Le Coquelicot, 1919
A rat in a maze: “Shutter Island”
Articolul a fost scris de Anca Merce şi trimis spre publicare Ginger Group.
“Ca un şobolan într-un labirint”, replica unuia dintre personaje. Aşa te simţi la noul film marca Scorsese. Shutter Island nu e recomandat claustrofobilor sau nevricoşilor. Pentru că-ţi pune simţurile la încercare. Ceea ce orice thriller psihologic reuşit ar trebui să facă.
despre (super)eroi şi morminte
“Dar bine, Herzog, ce-ai vrea? Un înger coborât din ceruri? Trenul acesta l-ar călca pe loc.”
foto © Instant Light. Tarkovsky Polaroids, Thames& Hudson
…spre a parafraza titlul unui roman preocupat de înţelegerea Răului. Ori, nimic nu îmi pare mai grăitor cu privire la lumea în care trăim decât faptul că binele, pentru a lupta împotriva răului, poartă de fiecare dată o mască: Superman şi Batman iar mai nou Spiderman şi Ironman etc. Iată tot atâtea măşti pentru tot atâtea reprezentări ale Binelui. Desigur, utilitatea măştii va rămâne, probabil pentru totdeauna, incontestabilă; mai mult decât o metaforă, un accesoriu indispensabil supravieţuirii oricui se încumetă să se opună forţelor întunericului. Primul creştin a umblat fără mască dar ştim cu toţii că a sfârşit în chinuri groaznice; de atunci, sau dintotdeauna, binele acţionează deghizat căci altfel nu ar avea nici o şansă împotriva răului, deghizat la rândul său, sau mai degrabă camuflat, i.e. prezent în fiecare dintre noi, atunci când nu există în stare pură, pe chipul desfigurat al Jocker-ului.
“Oh, odds and ends”. Efervescenţe cu Ronald Searle
Şampania. Dintotdeauna mi s-a părut trist că este rezervată marilor ocazii şi nu degustată mai des. Cât mai des. De pildă, duminică dimineaţa, la micul dejun, cu croissant şi gem de zmeură, sau în loc de un pahar de vin, la desert. Şi de ce nu, în timpul actului creativ, oricare ar fi acela, când o suspectez a fi un excelent catalizator. Mai pe şleau, pentru Ronald Searle, şampania este ca uleiul de motor. “The bubbles start giving you ideas”, spune el, sorbind din soiul lui preferat, rosé-ul Billecart-Salmon.
Domnul Searle a împlinit pe 3 martie 90 de ani, adică un fleac. A fost luat prizonier timp de 3 ani în Singapore în cel de-al Doilea Război Mondial, dintre care a petrecut o parte în închisoarea Changi şi alta în jungla Kwai, la construcţia forţată a Căii Ferate a Morţii, Siam-Burma.* A supravieţuit, evident, şi nu numai: a desenat. Din 1975 s-a retras cu cea de-a doua soţie, Monica, în satul Tourtour din Haute Provence, unde duc în continuare o existenţă care aminteşte puţin de Vladimir Nabokov şi a lui Vera. În jurul lui sunt 20 de borcane cu creioane şi pensule, un raft plin de stilouri Mont Blanc şi multe călimări cu cerneală.
Erotisme à la Hollandaise
Evenimentele anului 1967 s-au succedat cu o viteză amețitoare, nelăsând loc pentru prea multe comentarii la timpul lor.
.